Cu ajutorul telescopului ALMA (Atacama Large Millimeter Array) din Chile au fost descoperite pentru prima dată trei exoplanete care iau naştere chiar acum (protoplanete) în jurul unei stele situate la circa 330 de ani-lumină de noi – o stea care are doar o miime din vârsta Soarelui.

Descoperirea de noi planete în afară sistemului solar, aşa-numitele exoplanete, nu mai reprezintă o surpriză. Au fost deja catalogate mii de astfel de planete, mai ales datorită studiilor efectuate cu ajutorul telescopului Kepler. Totuşi, noua descoperire a trei planete nou-născute a generat mult entuziasm printre astronomi. Este prima dată când planete în formare în jurul unei stele la rândul ei tinere au fost observate cu o tehnică experimentală care se bazează pa măsurarea semnalelor provenind de la molecule de monoxid de carbon.

Până în prezent exoplanetele erau descoperite prin fluctuaţia luminii stelei în jurul căreia orbitau (în momentul în care o planetă trece prin fata stelei observăm o variaţiune a luminozităţii acesteia) sau prin oscilaţii ale stelei generate de atracţia gravitaţională a planetelor, de obicei de dimensiuni mari, care orbitează în jurul stelei.

De data aceasta însă astronomii au putut efectua măsurători de precizie cu ajutorul interferometrului ALMA al ESO (European Southern Observatory) amplasat în Chile  în domeniul lungimilor de undă milimetrice (deci nu în spectrul luminii vizibile). Astronomii au măsurat emisiuni ale moleculei CO (monoxid de carbon) cu o lungime de undă bine cunoscută. Fluxul radiaţiei măsurate depinde de structurile pe care această radiaţie le întâlneşte în drumul ei. În norii care învăluiau steaua HD 163296, situată în constelaţia Săgetătorului la 330 ani-lumină faţa de noi, s-a putut constata cum acest flux era perturbat de structurile întâlnite în calea radiaţiei. La fel cum de exemplu într-un râu pietrele care se situează în drumul apei influenţează fluxul acesteia, eventualele structuri, precum planetele, pot influenţa radiaţia monoxidului de carbon. Este exact ceea ce au observat astronomii cu ajutorul telescopului Alma. Steaua HD 163296 s-a „aprins”, adică a început să strălucească, acum circa 4 milioane de ani, fiind deci o stea foarte recentă. Vârsta acestei stele este doar a mia parte din vârsta Soarelui nostru. Astronomii au observat deci pentru prima dată un sistem solar în formare.

Din analiza măsurătorilor efectuate astronomii au ajuns la concluzia că în norul de praf şi pulbere care încă învăluie steaua se află cel puţin trei protoplanete. În acest nor au încă loc procese care pot duce la naşterea mai multor planete. Planetele care influenţează fluxul radiaţiei observate sunt mari şi  gazoase, asemănătoare mai degrabă cu Jupiter din sistemul nostru solar decât cu Terra. Rezultatele acestui studiu au fost publicate în două articole recente apărute în revista Astrophysical Journal Letters.

Două dintre planetele care s-ar afla învăluite în norul din jurul stelei se situează la distanţe fără de aceasta de 12 şi 21 miliarde de kilometri, adică de 80 şi 140 de ori mai departe de stea decât este Pământul faţă de Soare. A treia planetă este la o distanţă şi mai îndepărtată, la circa 39 de miliarde de kilometri fără de astru.

Noua tehnică folosită pentru descoperirea acestor protoplanete va fi optimizată în viitorul apropiat pentru a permite descoperirea de planete mai mici, dar şi a modalităţii prin care se formează acestea. Se va studia inclusiv eventuala existenţă a unei atmosfere a acestor planete, precum şi elementele chimice care ar putea fi prezente pe aceasta.

La ora actuală nu ştim dacă există undeva în univers planete pe care se află forme de viaţă mai mult sau mai puţin asemănătoare cu a noastră, însă recentele descoperiri, precum şi noile tehnici utilizate, precum cea despre care tocmai v-am relatat, ne ajută să descoperim noi planete, printre care poate se află şi una plină de viaţă.

Credit imagine: Futurism.com