- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
O cercetare în astrobiologie finanţată de NASA a venit cu o descoperire cel puţin interesantă: prima formă de viaţă capabilă să prospere şi să se reproducă folosind arsenul, un element chimic extrem de otrăvitor pentru organismele pluricelulare (video).
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Faceţi cunoştinţă cu Charlotte! Ca şi în cazul meu sau al tău, corpul ei la naştere nu conţine mare lucru: puţină grăsime, ceva zahăr, ceva proteine şi multă apă. Şi totuşi, cu ajutorul acestui corp va face lucruri extraordinare de-a lungul vieţii ei.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Este cunoscut faptul că dispariţia dinozaurilor de acum 65 de milioane de ani a permis mamiferelor să prospere. Acestea au coexistat cu dinozaurii, dar doar cele mici care variau de la dimensiunea unui şoarece până la maximum cea a unui câine mai mic. Cum s-a ajuns atunci la specii care la maturitate cântăreau chiar şi 15 tone?
Acesta este cazul Indricotheriumului, o creatură asemănătoare unui rinocer fără corn, care păştea prin pădurile Eurasiei, înalt de peste 5 metri şi cu o greutate de 17 tone. Acesta este şi cel mai mare mamifer care a umblat vreodată pe suprafaţa pământului. El era urmat îndeaproape de Deinotherium, un mamifer asemănător elefantului, care trăia în Africa, dar care face ca ruda lui din zilele noastre să pară de-a dreptul pricăjită.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Întotdeauna mi-a plăcut să urmăresc discuţiile la care participă oameni inteligenţi care ştiu să gândească, pot să argumenteze coerent şi, cel mai important, sunt capabili să îşi respecte opiniile unul altuia. Este şi cazul dezbaterii de faţă în care cele două tabere, formate din gânditori atei şi gânditori teişti, încearcă să răspundă întrebării: are universul un scop sau nu?
Dezbaterea a avut loc foarte recent, în 13 noiembrie 2010 în Mexic.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Un copil care vizitează în prezent un muzeu de istorie naturală ştie ce este o fosilă - o rămăşiţă a unui organism din trecut conservată în diferite feluri în rocile sedimentare ale Pământului. Însă recunoaşterea corectă a fosilelor nu s-a manifestat dintotdeauna, nici măcar în rândul oamenilor de ştiinţă.
De-a lungul Evului Mediu şi până târziu după Renaştere, nimeni, om de rând sau erudit, nu a ştiut ce reprezintă oasele şi rocile scobite sub forma unor schelete, descoperite frecvent în Europa şi Asia. În plus, ideea dispariţiei unei specii - un fapt indiscutabil în prezent - era aberantă şi condamnată drept erezie, deoarece contrazicea axioma religioasă potrivit căreia toate fiinţele create de Dumnezeu vor supravieţui până în Ziua Judecăţii de Apoi. Până recent, atât oamenii de ştiinţă, cât şi clericii îşi imaginau un singur sfârşit suprem, fără extincţii intermitente.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Ptorivit ueni crecetrăi eefctutae de Universitaeta Cmabrigde, nu cnotezaă în ce odrine se alfă ltierlee dnitr-un cvunât, ci sniguurl lcuru ipmortnat etse ca prmia şi utlima ltieră să se alfe în pzoiţilie croecte. Rsetul paote fi un tlameş-balemş toatl şi totşui îl vţei ptuea ctii frăă porbleme. Acestsa se dtaorezaă fpatului că mnitea umnaă nu ctietşe litreă cu ltieră, ci cvuântul ca un tot...
-
Detalii
-
Scris de: Mădălin Filip
-
Aflându-vă în toiul verii la pescuit sau într-un camping pe malul unui lac, aţi sesizat poate faptul că noaptea puteţi auzi clar conversaţiile oamenilor de pe malul opus, chiar dacă aceştia se află la aproape un kilometru distanţă sau chiar mai mult. Cum se întâmplă de fapt acest lucru?
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
De câte ori în decursul vieţii aţi folosit liftul pentru a urca sau a coborî? Şi de câte ori v-a fost frică, fie şi pentru o fracţiune de secundă, că s-ar putea rupe cablurile de susţinere şi că aţi putea cădea în gol o dată cu acesta?
Iată o fobie veche de când lifturile, la fel de răspândită precum cea de avion, în care deşi bunul-simţ ne spune că şansele ca acest lucru să se întâmple sunt minuscule, ba chiar neglijabile, în creier ne bâzâie persistent "licuricii" cu întrebarea: dar dacă totuşi pică? Cei care nu prea au mai avut somn noaptea din această cauză (nu puţini la număr) au căutat diverse soluţii mai mult sau mai puţin fanteziste pentru rezolvarea problemei, dintre care una singură a intrat între legendele urbane:
Dacă mă aflu în lift şi acesta începe să cadă în gol până la capătul puţului, aş putea să sar, în ultima clipă, şi să anulez impactul căderii?
NASA i-a ţinut ieri în priză pe toţi pasionaţii de ştiinţă prin anunţul, postat online încă de pe data de 10 noiembrie, că va face publică o descoperire "a unui obiect excepţional în vecinătatea noastră cosmică". Interesul stârnit a fost cu atât mai mare cu cât o conferinţă de presă este un fapt neobişnuit pentru agenţia spaţială americană, care, de obicei, anunţă noutăţile doar prin comunicate de presă. Aseară, la ora României 19.30, misterul a fost dezvăluit: telescopul spaţial Chandra X Ray a descoperit cea mai "tânără" gaură neagră din vecinătatea noastră cosmică.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Într-unul dintre episoadele recente (Is seeing believing?), Horizon explorează ciudata şi minunata lume a iluziilor, dezvăluind trucuri care se joacă cu simţurile noastre, dar şi felul în care toate acestea îi ajută pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă creierul uman.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
De astăzi vom începe o serie de articole menite să răspundă unor întrebări "existenţiale", dar la care nu se gândeşte nimeni... De ce? Pentru că par banale. Dar de fapt nu sunt. Pentru a vă oferi un moment de destindere, vom răspunde la ele simplu, concis şi pe alocuri cu un umor subtil integrat în context.
Aşadar: De ce se conduce în unele ţări pe partea stângă a şoselei şi în altele pe partea dreaptă?
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Una dintre cele mai frumoase modalităţi de a vedea lumea a fost şi rămâne, fără îndoială, călătoria cu trenul. Pe fiecare continent au fost construite de-a lungul timpului căi ferate prin cele mai sălbatice şi inaccesibile ţinuturi. În cele ce urmează vom face o trecere în revistă a trenurilor expres care străbat aceste locuri, păstrând totodată speranţa că poate într-o zi vom avea posibilitatea de a le vedea şi noi pe viu.
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip
Mă gândesc uneori la moarte şi încerc să-i văd sensul. Să presupunem că am avut un noroc chior şi nu m-a lovit vreun meseriaş pe trecerea de pietoni sau chiar pe trotuar, nu m-am internat în spital cu o tăietură la deget şi m-am externat cu bacilul Koch sau nu am picat noaptea într-o gură de canal nesemnalizată şi, astfel, slavă Domnului, am ajuns la frumoasa vârsta de 90 de ani.
Timpul acum are răbdare cu mine, sunt străbunic, am pensie bună de la stat, am văzut lumea (sper pe bune că am văzut lumea...), aşadar, acum la bătrâneţe pot sta liniştit să cuget la sfârşit. Stau şi meditez aşa contemplativ, de unde-am venit (realizez că mă cam lasă memoria) şi încotro mă duc (în afară de poarta cimitirului): oare o să fiu vrednic de a cânta la harpă pe un norişor sau o să mă energizez în focul etern?
- Detalii
- Scris de: Mădălin Filip