În principiu, scăderea tensiunii este justificată de evitarea riscului de electrocutare (în medii umede (băi), în subsoluri, pivniţe etc este impusă tensiunea 24V), adică pe partea de consum direct, casnic, iar ridicarea tensiunii este justificată pentru partea de transport a energiei, pentru că dacă tensiunea este mare, o aceeaşi energie este transportată generându-se un curent mai mic, iar curenţii mici cresc randamentul, scad pierderile.
110V sau 100V este o alegere făcută din considerente atât economice cât şi profilactice, americanii şi japonezii făcându-şi fiecare socotelile lor, însă eu cred că s-a încercat şi un fel de separare a pieţelor de consum, un fel de brand în domeniul energeticii. În Europa s-a adoptat din aceleaşi considerente soluţia cu 230V, dar foarte multe echipamente electrice (din toată lumea) au în sursele lor de alimentare comutatoare automate sau manuale, care permit lucrul în oricare din sisteme.
Mai există o diferenţă, America a adoptat tensiunea de 110V la o frecvenţă de 60Hz, Japonia are si 60Hz (în regiunile vestice ale ţării) dar şi 50Hz (în zonele estice), iar în Europa cei 230V sunt la 50Hz. Echipamentele electrice sensibile la acest parametru nu pot fi folosite decât la frecvenţa specificată, dar celelelalte pot fi relativ uşor adaptate să funcţioneze oriunde.