Doar că abundenţa elementelor chimice variază în timp, deci nu Big-Bang-ul este sursa elementelor ci reacţiile nucleare ce au loc în procesele stelare. Mai mult, dacă în universul tânăr nu exista decît o plascmă ionizată, în timp au apărut succesiv hirogenul, heliul, litiu, beriliu, etc, pe măsură ce steleleseformau şi universul se expanda. De fapt am putea spune că mai degrabă ceea ce explică abundenţa elementelor este o funcţie de timp a expansiunii universului, expansiune care afectează nu numai distanţa dintre galaxii ci şi volumul relativ al unui atom, adică distanţa de eorbitare dintre electron şi nucleu respectiv distanţele relative dintre protoni şi neutroni în cadrul unui nucleu.
Astfel, putem trage concluzia că existenţa şi stabilitateaatomilor grei sunt condiţionate de dimensiunile universului nicidecum de Big-Bang, şi ne putem aştepta ca în viitorul îndepărtat atomi precum uraniul să nu mai fie radioactivi, iar atomi mult mai grei să intre în zona de existenţă instabilă ca particule radioactive.