Buna dimineata !
Am auzit basmul asta, este din categoria "Iahim".
1. Secunda (SI) = durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiației ce corespunde tranziției dintre cele două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale atomului de cesiu 133 în repaus la temperatura de 0 K
Deci ti-am si raspuns la intrebare, oamenii de stiinta au cautat un referential care sa nu se schimbe si au gasit (1967 !). Vi se pare ca a luat-o razna atomul de Cesiu ? El nu ...
2. In fapt, perceptia timpului de catre OM este foarte subiectiva (ca si multe altele), pentru ca cerebelul proceseaza si interpreteaza ABSTRACT semnale electrice, si le face in interesul biologic, nu de dragul stiintei.
- In primul rand s-a demonstrat ca exista o zona (sau chiar mai multe, se pare ca au ceasuri individuale si unele organe) din creier care joaca rol de ceas. Daca o afectezi in vreun fel (natural sau artificial) perceptia timpului se modifica radical.
- Un foarte bun exemplu este hormonul stresului - adrenalina. In momente de cumpana, creierul este inundat cu adrenalina, avand ca efect o accelerare a tuturor proceselor, inclusiv a celor cognitive. Astfel, timpul pare incetinit si iti ofera ragazul aparent sa actionezi salvator. Ati auzit povestea a aia ca "mi-am vazut toata viata intr-o secunda" ? Nu e poveste, este un efect al hiperactivitatii creierului in astfel de momente !
- O alta explicatie adiacenta este ca in aprecierea timpului folosim constient si inconstient referentiale neuniforme (durata unei zile-lumina, durata altor evenimente). Stiti ce greu trece timpul in fata usii unei toalete ocupate !
Apoi, viata moderna ne-a inghesuit in programul zilnic o groza de activitati, fata de secolul trecut in care erau muuuult mai putine ! De aceea pare ca este mai scurta ziua, ca "nu stiu cand a trecut" !
Unul din referentiale este si durata vietii scurse pana la momentul aprecierii - fenomenul descris de Boson este cat se poate de real. Un copil apreciaza altfel timpul fata de un batran.