Care punct de vedere? Biznificarea științei? Sau analfabetismul funcțional? Problema publicării de articole e aceeași în toată lumea, deci inclusiv în Japonia. Analfabetismul funcțional e mult mai mic în Japonia decît în România. Nu cunosc direct liceele (unde se măsoară analfabetismul funcțional, la 15 ani), dar în facultăți studenții nu suferă de problema asta, de regulă, nici măcar la facultățile mai slabe (din orașe mici). Sigur, nu vreau să spun că toți studenții japonezi sînt foarte competenți, nici vorbă, că doar tot oameni sînt și ei. Dar ei înțeleg că singura șansă de a realiza ceva stă în a înțelege, nu doar a citi în gol, fără rost. La examene întrebările sînt puse în așa fel încît profesorul să poată verifica dacă studentul a înșeles ce i s-a explicat sau ce i s-a dat de citit. Ca oriunde în lume, unii studenți o iau pe scurtătură și doar mimează că au înțeles (economie de efort, de), dar cu întrebări bine concepute îi prinzi.
În România foarte adesea întrebările de la examene sînt concepute prost, în sensul că întrebările nu reușesc să determine dacă cel testat chiar a înțeles sau doar a memorat.
Una din marile problemele ale învățămîntului există și în România, și în Japonia: efortul este prea mult concentrat pe succesul la examene, în detrimentul educației propriu-zise. Astfel scopul învățării este corupt, deformat, iar rezultatul se vede. De exemplu, în Japonia rezultatul se vede la orele de engleză: scopul lor este punctajul la examene, deci se învață numai chestiuni care pot pica la examen; de aceea japonezii nu fac nici un efort de ameliorare a pronunției, ci se concentrează pe teorie gramaticală și lexic. Astfel ajung japonezii să fie tobă de carte la teorie și la vocabular, dar să nu poată purta o conversație simplă în engleză.
