Greşit, Iahim. Oamenii nu sunt răi sau buni pentru că nici egoismul nu este rău sau bun. El poate fi interpretat ca fiind rău sau bun, dar în realitate este doar un efect al unei configurări biologice benefice. Asta pentru că judecăm egoismul ca izvorând din instinctul de supravieţuire. Instinct dezvoltat la organismele vii ca element indispensabil supravieţuirii, şi deci evoluţiei. Acest lucru nu s-a realizat într-o formă organizată, nu a pus cineva acel instinct acolo, pur şi simplu organismele ce au avut acest instinct au reuşit să aibă urmaşi, celelalte nu.
Acest "egoism" generează şi ceea ce noi numim altruism, care nu este altceva decât egoism colaborativ. De egoişti ce suntem (şi aici trebuie înţeles "plini de instinct de supravieţuire") generăm soluţii ce par absurd de altruiste. Numai că acestă "natură umană" nu este umană deloc, umană este doar interpretarea.
De asta avem mai mare grijă de proprii noştri copii decât de copiii vecinilor. De asta ne pasă mai mult de oameni decât de animale. De asta preferăm să mâncăm plante mai repede decât să ucidem animale pentru hrană. Şi de asta ne ferim de virusuri şi ne e teamă de eventuali extratereştri. Pentru că aşa este viaţa programată genetic de replicatorii biologici. Este adevărat că sunt excepţii, în rândul oamenilor, ce contrazice spusele mele. Dar acele eponate sunt o eroare generată de mecanisme biologice defecte sau de virusuri informaţionale (religia sau ideologiile, de exemplu) ce duc, invariabil, la dispariţia acelor sisteme. Iar exemplul comunismului este evident...
Nu fac apologia egoismului ci faptul că "nevoia te învaţă". Iar nevoia este stimulată de competitivitate.
A, şi încă ceva - cu cât înţelegem mai bine această competitivitate putem înţelege şi mecanismele de reglare şi performanţă. Asta pentru că noi, oamenii, suntem singurii capabili de a şi pricepe că modificăm mediul, inclusiv mediul social. Şi devenim conştienţi, tocmai datorită nevoii de supravieţuire, de capacitatea de a îmbunătăţi mediul în care trăim. Acest lucru duce în cele din urmă la colaborare, şi nu cum greşit înţeleg unii, la conflict.