Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.3k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
541 vizualizari

În ce mă priveşte, cred că teoria Big Bangului va fi invalidată cândva. Nu am argumente pentru o altă teoria priivnd naşterea Universului, dar pur şi simplu nu cred că versiunea fizicii de azi este corectă.

Voi?

Senior (11.9k puncte) in categoria Fizica

4 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
Mie mi-a placut o idee pe care am citit-o acum ceva vreme altundeva si care duce intrebarea din titlu (ori mai degraba un posibil raspuns la ea) la un alt nivel.

Ideea era ca stiinta e asemanatoare intrucatva credintei religioase, in sensul ca pleaca de la premiza (ori, mai bine zis, de la "credinta") ca natura este posibil de descifrat, de descris, este inteligibila prin intermediul diferitelor metode de abstractizare pe care mintea umana le-a imaginat de-a lungul timpului.

"Credinta" mea este ca, peste secole, specia umana, daca va supravietui progresului tehnologic continuu ori evolutiei altor specii, se va convinge ori se va resemna cu ideea ca lucrurile nu stau chiar asa si ca universul nu poate fi descris prin teorii atotcuprinzatoare precum supersimetria ori teoria stringurilor. Nu cred in ordinea universului si nici in posibilitatea de a-l abstractiza matematic.

 
Altfel spus, daca ar fi sa il parafrazez pe Einstein, Dumnezeu nu numai ca nu joaca zaruri, el (ordinea matematica a Universului, de fapt) pur si simplu nu exista.
Senior (7.3k puncte)
1 plus 1 minus
Quark, Eu cred ca lumea asta are lucruri interesante cat timp are mistere.

Dupa ce se va sti tot probabil viata oamenilor va avea alte reguli. Cred ca educatia copiilor si viata oamenilor adulti ar fi schimbata fundamental. Dar exista atata literatura SF care explica cum vad autorii (sau vizionarii) viitorul.

Ca sa raspund la intrebare: eu cred ca teoria evolutionista a lui Darwin (de la o prima celula primordiala se ajunge la toate speciile diferite de acum) fara nici o interventie inteligenta, va fi invalidata.

Mai sunt si alte teorii, printre care si teoria Big Bang, care vor fi invalidate. Asta daca vom avea destula minte sa nu ne stergem de pe fata Pamantului inainte de a descoperi Marile Adevaruri. Dar chiar daca le vom descoperi, va fi suficient sa traim mai bine? Vom fi mai fericiti? Si la ora actuala exista atatea teorii cosmogonice si exista atatia oameni care vor sa introduca cu forta, in capul semenilor, adevarurile pe care sunt convinsi ei ca le detin. Ne face acest lucru sa traim mai linistiti?
Junior (513 puncte)
editat de
0 0
singura interventie inteligenta din univers pe care o cunosc este cea a omului, restul sunt speculatii fara nici un fundament logic. Exista nenumarate dovezi directe si indirecte care sustin teoria evolutiei si nici un argument rational care sa sustina teoria creationista. Cred si sper ca in urmatoarele decenii o sa dispara teoria creationista din peisaj din lipsa unor argumente logice.
0 plusuri 0 minusuri
Big Bang; viteza maximă din univers (viteza luminii); energia stelelor provine din reacții termonucleare;  vîrsta universului; dualitatea luminii și multe alte aiureli vor ajunge alături de: Pămîntul, centrul universului; omul făcut de D-zeu; zborul o imposibilitate etc.
Experimentat (3.2k puncte)
2 plusuri 0 minusuri
Dacă doriți exemple concrete, la întrebarea asta nu cred că se poate răspunde rațional, pentru că dacă am ști care sînt teoriile care se vor dovedi greșite am renunța încă de pe acum la ele.

Vă pot spune în schimb care sînt teoriile cu probabilitatea cea mai mare de invalidare în timp. Experiența de pînă acum ne ajută să le depistăm ușor.

Și anume, teoriile cele mai noi și mai slab susținute de dovezi sînt cele care vor fi cel mai probabil înlocuite. Cu cît o teorie e mai veche și a fost verificată în mai multe feluri --- de exemplu teoria evoluției sau teoria heliocentrică ---, cu atît e mai improbabil ca ea să fie greșită. Aceste teorii vechi și încă valide vor fi mai degrabă ușor ajustate și completate pe măsură ce descoperim noi fapte și progresează cunoașterea, de exemplu așa cum a fost ajustată mecanica newtoniană. Sigur, este în continuare posibil ca astfel de teorii să se dovedească greșite într-un mod fundamental și să devină irecuperabil depășite, dar probabilitatea e mică.

Și acum un metarăspuns, adică un răspuns la „De ce ați pus această întrebare?”. Cred că întrebarea vine din dorința intimă pe care probabil o avem cu toții ca știința să ne ofere răspunsuri perfecte și complete. Din păcate sîntem nevoiți să facem în continuare multe greșeli pînă cucerim fiecare bucățică de cunoaștere. Este posibil ca știința să nu devină niciodată perfectă și completă. Singurul lucru pe care îl putem face e să încercăm. Alternativa --- renunțarea la cunoaștere --- e catastrofală.

Aud mereu întrebarea: „Care e scopul omenirii?”. Iar răspunsul meu este că scopul omenirii, deocamdată, este găsirea unui scop al omenirii. Între timp scopul secundar este supraviețuirea și pregătirea pentru acel moment în care vom afla care ne e scopul. Iar pregătirea constă în a avansa cunoașterea, pentru că foarte probabil vom avea nevoie de o știință cît mai avansată pentru a ne îndeplini scopul. (Ca să vă faceți idee cam la ce mă gîndesc, este posibil ca scopul omenirii să fie salvarea universului de la moarte naturală sau construirea unui nou univers sau altceva la aceeași dimensiune.)
Expert (12.8k puncte)
0 0

Adi, construirea unui nou univers mi se pare un scop grandios. Poate ar trebui sa incepem cu intelegerea psihologica a fiecaruia, pentru ca ma gandesc de fapt la experimentele pentru mersul pe Marte: acestea arata de fapt comportamentul individual in conditii de izolare, plictiseala care apare fiind izolat si incercarea de a umple timpul cu lucruri interesante, care prin repetare nu raman interesante. Vreau sa spun cu asta ca noutatea de a merge pe Marte este faultata grav in aripa de plictiseala izolarii. Chiar daca am face un univers nou, ce facem cu plictiseala care apare cand noul nu mai este nou?

Pentru a face un univers nou, ar trebui ca cei care fac asa ceva sa aiba o durata de viata foarte mare. Folclorul nostru ne da un raspuns prin basmul "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte".

2 0
Omenirea nu-și va găsi scopul mîine și probabil nici peste un mileniu, ci cînd va avea un nivel de cunoaștere incomparabil mai înalt decît azi. Construirea unui univers --- mai stabil, mai bine reglat etc., care să-l înlocuiască pe cel de acum, aflat în drum spre moarte --- s-ar putea atunci să nu mai fie un scop atît de grandios. Apoi în viitorul de care vorbim civilizația noastră foarte probabil nu se va mai baza pe materie biologică (nu vom mai fi oameni), deci nu va avea limitele omului de azi: plictiseală, durată de viață etc.

Oricum, ce spun aici e mai mult SF. Nici nu putem începe să ne facem planuri pentru acel viitor. Datoria noastră, deocamdată, e să păstrăm aprinsă flacăra asta firavă a civilizației și să continuăm lungul drum al cunoașterii.
0 0

Adi, zici: Datoria noastră, deocamdată, e să păstrăm aprinsă flacăra asta firavă a civilizației... Cum se poate face asa ceva cand suntem cazuti aproape total sub influenta celor cu bani? De exemplu unele state din lumea asta "globalizata" au voie sa ia imprumuturi cate vor, pe  care le folosesc sa-si contruiasca arme, cu care ii va ameninta pe cei de la care a luat imprumut. Si alte lucruri strambe in legatura cu banii si cu proprietatile dobandite prin mijloace imorale, mijloace folosite de cei avari pentru ai domina pe ceilalti, de exemplu imaginile false despre o lume ideala, prezentate in filme, care imping pe multi sa-si imagineze ca daca vor face orice pentru a obtine bani si avere - vor avea acea viata de vis.

In rest sunt de acord cu tine. As avea niste mici completari la ceea ce ai spus, dar imi dau seama cat de greu este sa spun eu insumi lucrurile in totalitate asa cum le gandesc fara a fi nevoie de lamuriri ulterioare.

0 0

@AdiJapan:

Sau nu-şi va găsi vreodată un "scop" anume, omenirea asta. Mi-e greu, aproape imposibil, s-o văd redusă la stadiul de muşuroi, acţionând sub o unică voinţă, propunându-şi să înfăptuiască ceva la unison. Chiar şi dacă acest ţel ar fi cât se poate de generos, prielnic unei mulţimi cât mai mari de indivizi, nu văd cum s-ar putea ajunge la un consens deplin între naţiuni, comunităţi lingvistice ori religioase, diverse alte grupări ori grupuscule sociale.

 

De abia când (şi dacă) nu vom mai fi oameni s-ar putea contura un ţel comun, al tuturor membrilor respectivei aglomerări (sau mulţimi). Dar aceea va fi deja altceva decât "omenire".

Sunt om şi nimic din ceea ce-i omenesc nu-mi este străin.

0 0

@HanSolo:

Un experiment (psihologic) anterior lui Mars500 s-a soldat cu o bătaie în toată regula între membrii echipajului, cu sânge pe pereţi (disensiunile izbucnind din pricina unui "sărut" de Anul Nou).

http://www.telegraph.co.uk/science/space/8298959/Mars-500-how-realistic-is-the-Mission-to-Mars.html

http://www.nbcnews.com/id/6955149/page/3/#.U58oMChklCJ

 

Şi nu-i doar o chestiune de diferenţe culturale ...  Mă refer la potenţialul de frustrări şi agresivitate.

Călătoria spre Marte (cu echipaj uman) e mult prea costisitoare (inclusiv în planul sacrificiului uman) în raport cu rezultatele scontate. Dar, în ciuda unor sceptici sau opozanţi (aşa, ca mine), va fi probabil realizată în următoarele 2-3 decenii.

0 0

Sieglind, sper ca nimeni sa nu aiba intentia de a ne transforma intr-un musuroi care sa actioneze sub o unica vointa. Pentru a da un exemplu, chiar si in cadrul unui cuplu casatorit, unde sunt numai 2 oameni, exista diferente de opinii si vederi. Stiu ca stiinta manipularii multimilor spune ca este mai usor sa manevrezi o multime mare de oameni decat un grup mic, dar daca componentii multimii merg la casele lor, acea multime se va sparge in grupuri mici. Probabil telepatic pot fi controlati mai multi oameni, dar atunci dispare notiunea de liber arbitru care ne face totusi superiori unor animale dresate sa reactioneze conditionat prin reflexe la stimulii externi. Iar daca apare si competitia pentru aceleasi resurse, indiferent de forma de existenta inteligenta, cu exceptia unor reguli matematice care sa gestioneze aceasta competitie nu vad cum s-ar putea evita conflicte si lupte intre membrii aceleiasi societati. Si imperiile care au fost s-au faramitat in bucatele mai mici tot datorita conflictelor de interese.

0 0
De ce ar trebui sa existe un scop? Adiaca unul unic si maret? Nimic nu indica necesitatea acestuia. In afara de SF-ul sovietic, sigur.:)

Telul comun e complet irelevant atata timp cat nu e cumva legat de cele individuale, de dorintele individuale. Experimentele comuniste cred ca au demonstrat cat valoreaza telurile marete.  

Cred ca omenirea are mai degraba nevoie de o serie de "teluri", trecatoare nu permanente.  Acestea asigura dinamismul necesar pentru supravietuire. Odata atinse nu mai au o valoare asa mare. Daca construiesc un univers nou, ce o sa mai faca dupa aia? Plictiseala in regula. :)
0 0
Mi-e că din cauza mea comentariile au luat-o puţin oblu. AdiJapan n-a făcut decât să amintească de cei care-şi pun întrebări legate de scopul omenirii (care o fi ăla).
1 0
HanSolo, căderea sub influența celor cu bani face parte din civilizația actuală, cu bunele și relele ei. Dar uite că în ciuda multelor rele, civilizația avansează pe drumul cunoașterii, mai repede ca oricînd. Grija noastră ar trebui să fie aceea de a nu ne lăsa distruși și de a nu ne autodistruge (asteroizi, epidemii etc.).

Sieglind, s-ar putea într-adevăr ca stadiul de „mușuroi” cu indivizi lipsiți de independență (sau chiar fără indivizi) să fie cel optim. De altfel procesul a început deja: conectare tot mai puternică între indivizi, grupuri, țări etc., renunțare la o parte din intimitatea spațiului personal și altele. Dar nu se pune problema să trecem la mușuroi azi, ci poate atunci cînd obstacolele --- limbă, etnie, religie etc. sau căsătoria de care vorbește HanSolo --- nu vor mai exista. Vă reamintesc că vorbeam de un viitor foarte îndepărtat, pentru care orice extrapolare a prezentului cade automat sub semnul întrebării.

mircea_p, se poate foarte bine ca omenirea să nu ajungă niciodată la un scop unic și măreț. Nu am de unde ști. La fel cum nici dumneavoastră nu știți dacă dorințele individuale vor exista cît lumea.

În fine, era vorba despre cum va evolua știința și în particular care va fi soarta teoriilor de azi. Văd că lumea s-a legat mai mult de o bucățică din metarăspuns decît de răspunsul propriu-zis.
0 0

Adi, eu găsesc atât răspunsul, cât şi metarăspunsul tău ca fiind geniale! :)

 

Cred că lumea s-a legat de o bucaţică din metarăspuns din cauza unor proiecţii subiective, şi a unor convingeri personale contrare cu opinia ta, opinie care nu are absolut nimic greşit, iraţional sau improbabil, deci cred că nu e nimic de comentat sau de combătut asupra celor ce le-ai exprimat.

 

Scopul unic şi măreţ al omenirii ar fi să supravieţuiască şi să-şi continue lungul drum al cunoaşterii, iar când un nivel ridicat al cunoaşterii este atins nu cred că se ajunge la plictiseală, ba din contră, respectivele forme de viaţă cred că vor trăi cu satisfacţie şi se vor bucura de ceea ce sunt, de progresul la care s-a ajuns, ceea ce am putea să facem şi noi acum: să trăim cu bucurie şi satisfacţie pentru ceea ce suntem şi de nivelul de cunoaştere la care am ajuns.

0 0

@peaceful.warrior:

"Cred că lumea s-a legat de o bucaţică din metarăspuns din cauza unor proiecţii subiective, şi a unor convingeri personale contrare cu opinia ta, opinie care nu are absolut nimic greşit, iraţional sau improbabil, deci cred că nu e nimic de comentat sau de combătut asupra celor ce le-ai exprimat."

 

Ţi se pare că l-am combătut pe AdiJapan? Că i-am "atacat" opinia? M-ar întrista.

Mi s-a părut singurul lucru interesant de comentat. Din perspectiva mea: firesc subiectivă (şi nu foarte optimistă, mdeh).

Dar ... cred că vine şi momentul când nu mai ai nimic de comentat.

 

0 0

@Sieglind, îmi pare rău dacă opinia mea te-ar întrista, chiar şi indirect nu mi-aş dori să produc cuiva un disconfort. Nu m-am exprimat către cineva anume, ci doar aşa în sens general pentru că după cum a spus şi Adi, lumea "s-a luat" într-un fel de metarăspunsul lui, iar acest lucru l-am simţit şi eu. Nu e vorba "de a se lua", sau de a combate în adevăratul sens al cuvântului, dar opiniile celorlalţi fiind cumva contrare sunt oarecum tangenţiale cu sensul cuvântului "a combate".

0 0
Peaceful.warrior, poti sa detaliezi ce ti-a placut la ce a spus AdiJapan? Mie mi s-a parut ca nu propune nimic, ci doar asteapta clarificari din partea "omenirii" despre ce va vrea sa faca "omenirea" in viitor. Liberul-arbitru mi se pare ignorat in ce spune el. Ce a fost contrar lui AdiJapan in ce am spus eu?
0 0

@HanSolo, dacă crezi că te ajută să-mi explic aprecierea faţă de răspunsul lui Adi, pot să spun că sunt în perfect acord şi mi-a plăcut întregul răspuns adică fiecare cuvânt şi idee enunţată. Îmi place că are răspunsuri foarte bine echilibrate şi raţionale, având o viziune şi o percepţie destul de clară asupra realităţii. Concret mi-au plăcut foarte mult frazele: "Datoria noastră, deocamdată, e să păstrăm aprinsă flacăra asta firavă a civilizației și să continuăm lungul drum al cunoașterii."; "Din păcate sîntem nevoiți să facem în continuare multe greșeli pînă cucerim fiecare bucățică de cunoaștere. Este posibil ca știința să nu devină niciodată perfectă și completă. Singurul lucru pe care îl putem face e să încercăm. Alternativa --- renunțarea la cunoaștere --- e catastrofală."; "Aud mereu întrebarea: „Care e scopul omenirii?”. Iar răspunsul meu este că scopul omenirii, deocamdată, este găsirea unui scop al omenirii. Între timp scopul secundar este supraviețuirea și pregătirea pentru acel moment în care vom afla care ne e scopul. Iar pregătirea constă în a avansa cunoașterea, pentru că foarte probabil vom avea nevoie de o știință cît mai avansată pentru a ne îndeplini scopul."

 

În altă ordine de idei, nu cred că Adi s-a referit la un scop al omenirii atât de unitar şi bătut în cuie încât să permită asemănarea omenirii cu un muşuroi de furnici fără voinţă proprie. Nu cred nici că a exlus şi a propus un scop al omenirii lipsit de liber-arbitru şi nici nu cred că a lăsat loc de prea multe interpretări, dar totuşi s-a întâmplat din cauza proiecţiilor pe care cam toţi le facem în fucţie de sistemul de convingeri pe care îl avem.

 

HanSolo, ai spus o chestie interesantă şi foarte importantă, zic eu: "Cum se poate face asa ceva cand suntem cazuti aproape total sub influenta celor cu bani? De exemplu unele state din lumea asta "globalizata" au voie sa ia imprumuturi cate vor, pe  care le folosesc sa-si contruiasca arme, cu care ii va ameninta pe cei de la care a luat imprumut. Si alte lucruri strambe in legatura cu banii si cu proprietatile dobandite prin mijloace imorale, mijloace folosite de cei avari pentru ai domina pe ceilalti, de exemplu imaginile false despre o lume ideala, prezentate in filme, care imping pe multi sa-si imagineze ca daca vor face orice pentru a obtine bani si avere - vor avea acea viata de vis." şi sunt de acord cu tine în acest punct de vedere, doar că nu se prea potriveşte cu subiectul şi cred că ar merita dezbătută într-o zonă separată, dar ceea ce ai spus nu exclude nevoia omului de a avea un scop în a menţine vie flacăra cunoaşterii şi în a nu da cu piciorul şansei de evoluţie, de a reprezenta ceva cu sens în acest univers din care facem parte.

 

Uite spre exemplu o chestie contrară între ce ai spus tu şi ce a spus Adi, eu susţinând că o lume cu un nivel ceva mai ridicat de cunoaştere nu este o lume plictisitoare: "Vreau sa spun cu asta ca noutatea de a merge pe Marte este faultata grav in aripa de plictiseala izolarii. Chiar daca am face un univers nou, ce facem cu plictiseala care apare cand noul nu mai este nou?" deci tu vorbeşti de o posibilă plictiseală, iar Adi exclude problema plictiselii pe care tu ai vrut să o evidenţiezi şi citez: "Apoi în viitorul de care vorbim civilizația noastră foarte probabil nu se va mai baza pe materie biologică (nu vom mai fi oameni), deci nu va avea limitele omului de azi: plictiseală, durată de viață etc."

 

În mod clar suntem diferiţi şi avem opinii diferite, uneori diametral opuse, deci contrare după cum cred că ţi-am şi exemplificat. :-)

0 0

peaceful.warrior, multumesc pentru raspunsul detaliat. Poate o sa fie un timp in care o sa intelegi si ce-am spus eu. Ce spune Adi (excluderea plictiselii) este tratat in basmul nostru "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte". EU asa vad lucrurile. Dar vorba ta: În mod clar suntem diferiţi, ceea ce sustin si eu ca este bine si scapam de plictiseala :-)

0 0
@HanSolo, nu am nici cea mai vaga idee referitor la ceea ce crezi tu ca nu as fi inteles din ceea ce ai spus, dar acest aer de superioritate nefondat e cam nepotrivit si tind sa cred ca este o alta convingere bazata pe o proiectie pe care o faci... Frumos ar fi fost sa explici ce crezi tu ca nu as fi inteles si sa nu afisezi o astfel de atitudine cu aer de superioritate...
0 0

Peaceful.warrior, zici sa nu afisezi o astfel de atitudine cu aer de superioritate... Nu vreau sa las impresia ca as superior altora, cum am spus este bine ca suntem diferiti. A fi diferit nu inseamna inferior sau superior, ci diferit. Poti sa compari merele cu perele daca privesti greutatea lor, dar in ceea ce priveste gustul... depinde de cel care le gusta.

ca este o alta convingere bazata pe o proiectie pe care o faci... Unde este liberul arbitru al fiecaruia? Intelegi diferenta de vedere a lucrurilor? EU vad ca fiecare trebuie sa aiba liber arbitru, TU consideri proiectii... Ce am scris aici este rezultatul filozifiei mele și a experienței mele de viață, nu intră în contradicție cu proiectia mea.

Frumos ar fi fost sa explici ce crezi tu ca nu as fi inteles. Am explicat ce am crezut ca n-ai inteles. Probabil ai considerat proiectie acel EU, l-ai considerat aer de superioritate și nu ai mai încercat să înțelegi ce am spus. Citește te rog în loc de EU eu (scris cu litere mici). Dacă crezi că ai nevoie de lamuriri suplimentare despre cum văd eu sau EU, te rog nu ezita și întreabă-mă. Îmi cer scuze pentru amestecul de caractere (românești si tastatura internationala), dar poți să specifici și tastatura cu care să scriu, penrtu a evita in continuare intelegeri gresite din cauza unui presupus aer de superioritate.

0 0

@HanSolo, aerul de superioritate l-am simţit aici: "Poate o sa fie un timp in care o sa intelegi si ce-am spus eu." Eu consider că am înţeles ce ai spus tu şi am spus că e chiar interesant, are o importanţa foarte mare şi merită dezbatut, dar cumva ar trebui să existe un alt cadru de discuţie strict pe tema, iar tu zici că nu am înţeles şi poate vreodată o să ajung să înţeleg măreţia vorbelor tale şi a filozofiei de viaţă... acuma oare cine o fi având dreptate? Ironia este că se întâmplă să înţeleg foarte bine ceea ce ai spus tu şi eu am apreciat la tine, doar că nu simt potrivit să dezvolt aici ceva atât de important ce ar merita un loc separat.

Diferiţi suntem e adevărat şi e foarte bine să avem liber arbitru, eu apreciez şi respect asta, problema cred că este dată de faptul că în loc să discutăm pe puncte comune, discutăm pe alea mai puţin comune... în fine... poate vreodată o să discutăm mai pe larg despre ceea ce crezi tu că n-as fi înţeles...

0 0
@peaceful.warrior, fiecare dintre noi judecăm prin prisma propriei gandiri. Nu am vrut să te supăr în nici un fel. Nu este vorba în nici un caz despre măreția vorbelor mele, iar filozofia fiecăruai este dată de propria viață...
0 0

@HanSolo, eu mai consider că fiecare ar trebui să-şi caute şi să-şi corecteze erorile propriei gândiri şi astfel să-şi construiască o filozofie de viaţă cât mai dreaptă cu putinţă, aceasta putând fi un scop al omului în viaţă.

În altă ordine de idei comunicarea dintre două sau mai multe persoane, e musai să se bazeze pe respect. Cine nu-şi respectă interlocutorul, nu comunică, ci doar emite nişte păreri strict subiective, păreri ce pot avea o oarecare valoare de adevăr sau nu.

Să ştii că nu e vorba de nici o supărare din partea mea, singura chestie e că atunci când ai zis: "Poate o sa fie un timp in care o sa intelegi si ce-am spus eu." m-am simţit puţin privit de sus, ceea ce în mod automat denotă o oarecare lipsă de respect, acesta fiind motivul pentru care am zis de aerul de superioritate şi de o foarte probabilă proiecţie (adică tu să crezi despre mine ceva ce nu există în realitate). Suntem diferiţi şi nimeni nu e perfect, dar putem să ne dorim şi să tindem spre perfecţiune, acesta putând fi un alt scop în viaţă al omului, iar toate astfel de scopuri mai mici duc spre un scop mai mare şi fac parte din lungul drum al cunoaşterii.

HanSolo, eu am convingerea că eşti o persoană de valoare cu un potenţial de cunoaştere foarte mare, dar drumul cunoaşterii e lung şi nu e timp să te blochezi pe faze de genul: "Si alte lucruri strambe in legatura cu banii si cu proprietatile dobandite prin mijloace imorale, mijloace folosite de cei avari pentru ai domina pe ceilalti..." pentru că nedreptatea a existat şi o să mai existe atâta timp cât omul o să se simtă mai diferit, mai special, mai bun, deci superior comparativ cu restul lumii, iar acest lucru se întâmplă când nu există respect.

E bine să fim diferiţi, dar până la un anumit punct, pentru că prea diferiţi fiind începem să ne simţim speciali şi ne ridicăm cumva pe un piedestal. Deci a fi diferit nu înseamnă doar a fi diferit cum ai zis tu, a fi diferit poate îmbraca unele valenţe de superioritate sau inferioritate. Am putea fi diferiţi şi în acelaşi timp egali, dar noi oamenii în general suntem doar diferiţi din nefericire şi spre nefericirea noastră. Dacă toţi am avea respect unul pentru celălat şi alte astfel de valori morale mai mult filozofice, nu am mai fi chiar atât de diferiţi pe cât suntem în prezent şi cred că am reprezenta un tot al umanităţii cu mult mai frumos şi mai evoluat. Ipotetic gândindu-mă la un astfel de scenariu eu nu înţeleg de ce o astfel de relaţie interumană ar putea fi plictisitoare? Eu consider că omul cu cât e mai evoluat, deci cu cât a mers mai mult pe drumul cunoaşterii şi a dobândit o viziune cât mai dreaptă asupra realităţii, cu atât este mai fericit, mai satisfăcut şi mai puţin plictisit...

0 0

Paceful.warrior, voi răspunde la ce mi se pare că văd diferit de tine:

"Cine nu-şi respectă interlocutorul, nu comunică, ci doar emite nişte păreri strict subiective, păreri ce pot avea o oarecare valoare de adevăr sau nu." Eu văd diferit ce înseamnă comunicare: orice interacțiune între 2 ființe este comunicare. Deci interacțiunea poate să fie și nonverbală, asta nu înseamnă nu comunică. Interacțiunea este de fapt comunicare, indiferent de respect. Până și respectul este de fapt un fel de a comunica. Ți-am răspuns la mesajul tău tocmai pentru a nu lăsa impresia de lipsă de respect. Nu incerc să te conving că felul meu de a vedea lucrurile este mai bun sau mai superior felului în care le vezi tu. Este comunicarea felului meu de a vedea lucrurile. Probabil ți se pare în acest fel de răspuns din partea mea un gest de superioritate. Nu încerc să-mi afirm superioritatea, ci încerc sămi exprim punctul meu de vedere. Cât despre oarecare valoare de adevăr sau nu mi se pare mai important mai aproape de realitate sau mai departe. Dar fiecare percepem realitatea în felul nostru: de exemplu urmatoarea glumă arată asta:

Erau trei tauri sus pe vârful unui deal, unul tânar, unul mai trecut și unul bătrân. În vale era o cireadă de văcuțe. Cel mai tânăr zice: "haideți să mergem repede la văcuțe, sigur putem să facem lucruri care să ne placă și nouă, și lor :)". Cel mai trecut zice: "Hai să așteptăm aici, cele care vor să vină să se distreze cu noi vor veni singure." Cel bătrân spune: "Dar putem foarte bine să le privim și de aici.".

Sper că am reușit să-mi comunnic felul meu de a privi lucrurile.

"dar putem să ne dorim şi să tindem spre perfecţiune". Eu nu doresc acest lucru. Am încercat să fiu perfect și să nu supăr pe nimeni. Am reușit să mă fac să sufăr.

"a fi diferit poate îmbraca unele valenţe de superioritate sau inferioritate": A fi diferit înseamnă a fi diferit.

"Dacă toţi am avea respect unul pentru celălat şi alte astfel de valori morale mai mult filozofice, nu am mai fi chiar atât de diferiţi pe cât suntem în prezent" Adică cei trei tauri ar fi normal să vadă lucrurile la fel? Mie nu mi se pare că este lipsă de respect între ei, nici lipsă de comunicare. Sunt diferiți. Vezi vreo problemă în asta?

"cu atât este mai fericit, mai satisfăcut şi mai puţin plictisit..." Eu cred că astea sunt de fapt motivațiile de a avea "o viziune cât mai dreaptă asupra realităţii,", dar dacă ai pretenția ca toți taurii să aibă aceeași viziune asupra realității consider dialogul nostru o provocare murdară din partea ta.

0 0

@HanSolo, eu mă refeream la o comunicare eficientă, o comunicare cu utilitate şi sens pozitiv, sau mai bine zis o comunicare asertivă dacă îţi spune ceva acest termen. Evident că există şi comunicare nonverbală şi paraverbală, am crezut că se subînţeleg aceste mijloace complementare ale comunicării verbale. Oricum în acest caz al comunicării scrise... dar în fine... nu mai contează... ideea de bază e că vedem lucrurile foarte diferit şi eşti liber să vezi lucrurile cât de diferit doreşti... cât eşti de aproape sau departe de realitate, este strict problema ta.

Nu cred că am încercat nici să-ţi impun, nici să-ţi induc opiniile mele ca fiind absolute şi musai de urmat... departe de mine gândul că toţi oamenii ar trebui să fie la fel, deci nu am nici o pretenţie de la nimeni şi nimic, nici măcar ca toţi "taurii" să aibă aceeaşi viziune asupra realităţii... tot ce am făcut a fost să "comunic" la fel de ineficient ca şi tine, deci posibil să avem ceva în comun şi anume, incapacitatea de a comunica eficient pe teme ceva mai filozofice sau relativiste... Din cate ştiu eu nu ţi-am lansat nici o provocare, nici murdară, nici curată, doar mi-am exprimat punctele de vedere relativiste şi mult prea diferite, ceea ce ai făcut şi tu. Metafora cu taurii ar fi amuzantă dacă nu ar fi extrapolată atât de mult până la comparaţia cu complexele mecanisme de comunicare ale omului. Cât despre faptul că ai reuşit să suferi încercând să fii perfect şi să nu superi pe nimeni, pot să zic că îmi pare rău pentru suferinţa ta, deşi nu renunţarea ar fi calea şi nici perfecţiunea sau a tinde spre perfecţiune nu se rezumă la a nu supăra pe nimeni, dar asta e o altă discuţie care nu pare să aibă sens aici şi acum. Apreciez în schimb că nu ai vrut să laşi impresia unei lipse de respect şi ti-ai manifestat opiniile liber chiar dacă au fost atât de diferite şi contrare cu ale mele, eu respect dreptul fiecăruia de a se exprima cum consideră de cuviinţă şi nu impun niciodată nimic.

...