Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
1.8k vizualizari

Sunt curios cine poate imagina cel mai rău, mai odios şi mai monstruos scenariu la care cineva ar putea fi supus. Până unde poate merge imaginaţia omului când vine vorba de abuzuri? Probabil sună puţin ciudat, probabil este ciudat, dar mi-a venit ideea asta creaţă în momentul în care mi-am dat seama că eu nu pot imagina scenarii mai rele şi mai groteşti decât abuzurile fizice, violurile şi crimele sângeroase, ceea ce se şi întâmplă zilnic în frumoasa societate. Ar putea exista forme de abuz mai mari decât acestea? Când vine vorba de un scenariu pozitiv, mă duce mintea să imaginez un scenariu ideal, dar când vine vorba de ceva negativ neuronii mei refuză categoric să producă astfel de scenarii. Ar putea exista ceva mai rău decât ororile trecutului? Se bagă cineva pentru titlul de cel mai diabolic scenariu?

Junior (925 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie

3 Raspunsuri

0 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Iei cel mai bun prieten si ii aplici cele mai oribile torturi.In acest "proces" trebuie sa nu ai "suflet".

Nu cred in "nemurire" sau "reancarnare" dar imi respect (macar atat pot face) prietenii.

Mai rau de atat nu percep.Parerea mea.
Junior (820 puncte)
0 0

Atâta timp cât există o legătura emoţională pozitivă între două persoane, tind să cred că este imposibil ca una din ele să o tortureze pe cealaltă fără un motiv, ci doar aşa din pură plăcere diabolică, dar ca idee chiar reprezintă un lucru foarte rău, malefic... nici Hitler nu a fost capabil să-şi persecute amanta de origine evreică. În altă ordine de idei nu cred că lipsa sufletului este problema, ci lipsa oricărui minim reper moral sau conştiinţa de sine inexistentă, pentru că sufletul cu înţelesul său clasic oricum nu există, după cum ai spus şi tu nu crezi în nemurire sau reîncarnare, deci presupun că nu ai cum să crezi nici în existenţa unui suflet autonom de creierul uman.

0 plusuri 0 minusuri
Cred ca intensitatea "raului" e direct proportionala cu timpul. Acelasi scenariu devine mai diabolic daca se intinde pe o perioada mai lunga de timp.

Si nu vad un rau mai mare decat cel facut in numele "binelui"..sa ne amintim de religiile lumii.
Junior (477 puncte)
0 0
Binevenit raspunsul dumneavoastra,  uitasem aceasta "latura" a "raului".Raman , totusi, la idea mea:"ln cel mai rau om exista "macar" un pic de bine."
0 0

@Adi Sas, să înţeleg că Inchiziţia, Cruciadele, etc. sunt cel mai mare rău şi mai diabolic care a putut exista? Adică apogeul a fost atins cu nişte sute de ani în urmă şi din fericire ne-am îndepărtat de el? Nu te contrazic, e plauzibil şi sper ca mintea umană să nu urzească scenarii mai monstruase decât cele din trecut.

 

@valangjed, optimistă viziune cu picul de bine chiar şi din cel mai rău om, dar eu cred că există şi răutate absolută, patologică, fară pic de regret, de remuşcări...

Uite spre exemplu un om care şi după mulţi ani de la comiterea unor fapte odioase încă mai râde ironic spunând că nu are regrete...

0 0
Perfect prietene,axeazate si concentreazate pe acel putin bine fa-l sa creascal si multiplical.Bineinteles ca cere o doza insemnata de sacrificiu.
1 plus 0 minusuri
Este ciudat cum separi Raul de Bine. Raul si Binele se intrepatrund, si ce este rau pentru cineva este bine pentru altcineva. Probabil nu asta era ideea de la care ai pornit prin intrebarea asta, dar in lumea asta exista un sistem social, in care exista membri ai societatii care ajung sa se bucure de raul altora. Adica nu exista un Rau absolut sau un Bine absolut, ele fiind relative.

Daca privesti Raul la nivel individual - fiecare priveste Raul ca fiind incalcarea sentimentelor proprii. Cu cat este mai puternic sentimentul incalcat, cu atat este mai mare raul. Organismele noastre sunt concepute sa se apere de durere (in general), deci raul cel mai mare este durerea. Deci nu se poate gasi o tortura generala, trebuie individualizata.

Un banc care subliniaza relativitatea raului: Parintii lui Bula gasesc o colectie de reviste sado-masochiste sub patul lui Bula. Se uita oripilati amandoi prin ele, apoi tatal lui Bula, dupa un minut de tacere, zice catre maica-sa: Eu zic sa nu-l batem...
Junior (714 puncte)
0 0

@HanSolo, sunt perfect de acord cu tine, eu nu am intenţionat să separ binele de rău. E drept că am spus puţin mai sus de un rău absolut, adică fără urmă de bine în el şi cred că există şi astfel de situaţii extreme, patologice pentru că nu toţi oamenii sunt şi buni şi răi, cred eu ca sunt şi unii foarte puţini care se apropie de perfecţiunea binelui şi prin asta înţeleg oameni cu un sistem de valori morale foarte drept, dar şi oameni patologic de răi, de bolnavi, ceva de genul cum ar fi personajul din interviul de mai sus, sau alţii chiar mai răi de atât. Răul şi binele sunt relative, dar "binele" celui care violează spre exemplu, nu este un bine în sensul larg acceptat, ci doar un bine subiectiv, deci raportat la un etalon de comportament civilizat, la nişte repere morale, un act de agresiune, un furt, un viol, etc. rămâne un rău indiferent de percepţia subiectivă a făptuitorului.

 

E adevărat, fiecare priveşte răul individual şi pentru fiecare răul produs lui este cel mai mare, iar eu am intenţionat să văd cum funcţionează imaginaţia altora şi până unde poate să meargă când vine vorba de un scenariu de rău suprem şi evident fiecare răspunde subiectiv cu ce îl doare pe el mai tare. Nu există o tortură generală, dar în general oamenii sunt sensibili la durerea fizică şi dacă aceasta este asociată şi cu tortură psihologică, cred că "succesul" este garantat.

 

În altă ordine de idei, bancul este foarte bun şi intervenţia ta foarte binevenită!

0 0
Peaceful.warrior, mi se pare ca inca privesti prin prisma generalizarii pornind de la propria persoana. Ucigasul poate sa faca rau persoanei pe care o ucide - daca persoana respectiva doreste sa traiasca. Dar in societate, raul facut de ucigas este de fapt un bine pentru cei care profita de fapta "rea": politistii, medicii legisti, popii, groparii (daca cel ucis este ingropat), deci chiar daca este "rea" pentru un individ - este benefica pentru altii. De asemenea, nu stim daca cei ucisi nu isi doreau sa moara dar nu aveau curaj sa-si ia propria viata (deci moartea lor este un "bine").

Este atat de morbid subiectul incat nu ma pot abtine sa mai zic un banc: Un popa si un politist stateau de vorba aproape de intrarea intr-un bar. La un moment dat ies din bar doi oameni beti care se cearta si care imediat scot cutitele si incep sa se bata unul cu celalalt. Politistul vrea sa mearga sa-i desparta, dar popa il opreste si-i spune: Lasa-i sa termine, ca la sfarsit unu-i al tau si celalalt al meu.
0 0

@HanSolo, foarte bun şi acest al doilea banc :)

Am înţeles că răul unuia poate fi binele altuia şi invers, dar e puţin ciudat cum pui tu problema şi nu înţeleg de ce te raportezi la un "bine" mult prea forţat, subiectiv şi izolat, ca în cazul celor care au de câştigat de pe urma unei fapte condamnabile de către legile unei societăţi măcar uşor civilizate. Eu doar am raportat binele şi răul la un set de valori şi principii morale. Ce corespunde cu principiile morale generale, e de bine, ce nu corespunde e de rău, deci până la urmă totul e relativ şi depinde la ce te raportezi. Acuma eu sincer cred că răspunsul tău e puţin prea dus la extrem şi vreau să cred că nici un popă, poliţist, gropar sau medic legist zdravăn la cap nu se poate bucura că are de muncă şi implicit un profit după o crimă. Deci e cu depinde... depinde la ce vrei să te raportezi... la binele mult prea subiectiv şi forţat al unui făptuitor de acte dezaprobabile de către societate, sau la un bine general şi aprobat de societate. Eu sincer rămân la părerea mea şi raportez binele şi răul la un sistem de valori morale generale, acceptate de aproximativ întreaga societate.

0 0

Din nefericire, un om a cazut din avion, din fericire, dedesubt era o capita, din nefericire in capita era o furca, din fericire, omul , nu a cazut in furca, din nefericire nu a cazut pe capita.

Cum e omul ?Fericit, nefericit sau mort?Zic eu ca ... mort .Cum o fi "mai bine" mort sau viu?

O intrebare, fara rost, care ne duce catre eterna intrebare:"Ce e bine si ce e rau?".

Conform mecanicii cuantice, omul este 1/2 viu 1/2 mortsmiley .

0 0

Conform medicinii moderne nu există 1/2 viu, 1/2 mort, nici 1/3, nici 1/4...

Exemplul tău presupun că era un soi de banc care ar vrea să sugereze printr-un joc de cuvinte că există o linie subţire între fericire/nefericire şi între bine şi rău, adică relativitatea conceptului, sau mai bine zis subiectivitatea cu care ne raportăm la un anumit eveniment.

 

Şi totuşi am o curiozitate referitor la ultima ta afirmaţie cu mecanica cuantică. Ce vrea să însemne asta cu 1/2 viu, 1/2 mort?

0 0
Ati presupus bine.E un soi e banc pe care, probabil, l-au facut si fizicienii "din vremea" lui Schroedinger.

Binele absolut si raul absolut, cred eu, exista doar in religii.Conteaza mai putin ce cred eu si mai mult ce cred altii.

Raspunsul la intrebarea dumneavoastra, se limiteaza la "pisica lui Schroedinger".

Ca sa pun o intrebare relationata:"Daca ar exista un om, asemeni mie dar avand in structura lui antimaterie(pozitroni, anticuarci, etc.), cum ar fi acest om, bun sau rau?"
...