@HanSolo, sunt perfect de acord cu tine, eu nu am intenţionat să separ binele de rău. E drept că am spus puţin mai sus de un rău absolut, adică fără urmă de bine în el şi cred că există şi astfel de situaţii extreme, patologice pentru că nu toţi oamenii sunt şi buni şi răi, cred eu ca sunt şi unii foarte puţini care se apropie de perfecţiunea binelui şi prin asta înţeleg oameni cu un sistem de valori morale foarte drept, dar şi oameni patologic de răi, de bolnavi, ceva de genul cum ar fi personajul din interviul de mai sus, sau alţii chiar mai răi de atât. Răul şi binele sunt relative, dar "binele" celui care violează spre exemplu, nu este un bine în sensul larg acceptat, ci doar un bine subiectiv, deci raportat la un etalon de comportament civilizat, la nişte repere morale, un act de agresiune, un furt, un viol, etc. rămâne un rău indiferent de percepţia subiectivă a făptuitorului.
E adevărat, fiecare priveşte răul individual şi pentru fiecare răul produs lui este cel mai mare, iar eu am intenţionat să văd cum funcţionează imaginaţia altora şi până unde poate să meargă când vine vorba de un scenariu de rău suprem şi evident fiecare răspunde subiectiv cu ce îl doare pe el mai tare. Nu există o tortură generală, dar în general oamenii sunt sensibili la durerea fizică şi dacă aceasta este asociată şi cu tortură psihologică, cred că "succesul" este garantat.
În altă ordine de idei, bancul este foarte bun şi intervenţia ta foarte binevenită!