Cînd a fost făcut, obiectul care urma să fie ales ca etalon a fost comparat cu un litru de apă (adică un volum de apă de formă cubică cu latura de 10 cm) pus într-un recipient. Dimensiunile viitorului etalon au fost ajustate pînă cînd cele două mase puse pe o balanță au fost egale. Asta a însemnat desigur că pe talerul cu etalonul a fost pus și un obiect care avea masa egală cu a recipientului care conținea apa pe celălalt taler.
În continuare s-au făcut multe alte copii ale etalonului, adică obiecte făcute din același aliaj și cu aceeași formă, ajustate și ele pînă au avut aceeași masă cu a etalonului (în limita de precizie a balanței folosite). O parte din acele copii au fost păstrate în Franța pentru comparații ulterioare, iar altă parte au fost date organismelor de standardizare din alte țări (avem și în România una, dar nu știu dacă e din chiar prima generație de cópii).
Scopul etalonului este acela de standardizare. Există situații în care e nevoie să știm masa unui corp cu foarte bună precizie, în mod absolut, adică nu doar să spunem că un corp e de două ori mai masiv decît altul, ci să spunem că are 1,369427 kg. Apoi există alte unități de măsură --- amperul, newtonul, pascalul etc. --- care se definesc prin intermediul kilogramului. Dacă n-am avea un standard clar pentru kilogram n-am avea nici pentru amper și celelalte, încît măsurătorile de electricitate, energie, lumină, presiune etc. ar fi numai relative.
Știm deja ce efect au măsurătorile care sînt numai relative. În secolele trecute fiecare croitor, tîmplar, cîrciumar, zidar etc. avea unitățile lui de măsură. Acum, prin standardizare, un kilogram de aur cumpărat în Hong Kong are aceeași masă ca unul cumpărat la Cape Town. Un piston de motor fabricat în Australia se potrivește de minune în cilindrul corespunzător fabricat în Germania. Fără standardizare asta nu e posibil.
Ca să vă răspund cît mai pe înțeles și la întrebarea din titlu, trebuie mai întîi să știți că greutatea unui corp este forța cu care acel corp e tras în jos de către gravitație. Ea depinde atît de masa acelui corp, adică de cantitatea de materie din care se compune el (de exemplu volumul de apă dintr-o găleată), cît și de intensitatea locală a gravitației. Știți probabil că pe Lună corpurile sînt mult mai ușoare; același kilogram atîrnă de vreo șase ori mai puțin decît pe Pămînt. Observați că masa e una, iar greutatea e altceva. Masa arată numai cîtă materie e conținută în corp, iar greutatea arată cît de puternic este tras acel corp în jos. În imponderabilitate masa unei bile de biliard nu se schimbă, în timp greutatea ei devine zero și deci bila plutește.
Dar nici pe Pămînt forța de atracție gravitațională nu este exact aceeași peste tot. De exemplu la pol atracția e puțin mai mare decît la ecuator, pe de o parte pentru că Pămîntul e turtit la poli (deci distanța pînă la centrul planetei e puțin mai mică la poli), iar pe de alta pentru că rotația Pămîntului face ca la ecuator să apară și o mică forță spre exterior (adică în sus), forța centrifugă. În total diferența de greutate a aceluiași oboect între poli și ecuator este de circa 0,5%, adică un corp de 100 kg la poli e tras în jos cu aceeași forță ca un corp de 100,5 kg la ecuator. Pentru unele aplicații diferența e neglijabilă, dar pentru altele nu.