Gravitația Soarelui acționează la absolut orice distanță, nu există o graniță peste care nu se mai simte. Există în schimb o relație între distanță și mărimea forței de atracție, și anume forța de atracție scade cu pătratul distanței. Asta înseamnă, de exemplu, că dacă dublezi distanța dintre Soare și glonț forța se reduce de patru ori. Dar forța de atracție nu devine zero nicăieri.
De aceea exprimarea „în afara Sistemului Solar” se poate referi cel mult la o convenție (care convenție depinde de fenomenele pe care le avem în vedere).
Un proiectil lansat în direcția opusă Soarelui se poate afla în una din următoarele două situații:
1. Dacă nu i se imprimă suficientă viteză, atunci proiectilul zboară o vreme în direcția opusă Soarelui, din ce în ce mai încet, apoi se oprește, se întoarce și se apropie accelerat de Soare, iar în final cade în el.
2. Dacă are destulă viteză, atunci se mișcă decelerat, dar Soarele nu are destulă putere să-l oprească din drum și să-l întoarcă. Proiectilul se îndepărtează continuu de Soare, la infinit, cu o viteză mai mică decît la plecare.
La o pușcă normală glonțul iese cu o viteză de ordinul a 1000 m/s. Am calculat că pentru viteza asta, dacă vrem ca glonțul să nu cadă pe Soare, pușca trebuie să se afle la o distanță de 2,7*10^14 m de Soare, adică vreo 1800 ua (unități astronomice). Prin comparație, cea mai exterioară planetă (Neptun) se află la 30 ua de Soare, iar cel mai îndepărtat obiect făcut de om (Voyager 2) se află la 130 ua și se îndepărtează cu o viteză de 15 ori mai mare decît glonțul.