Nu stiu cat de multi sunt cei care prefera varianta fantezista in fata uneia mai rezonabile (pentru asta ar fi nevoie de niste sondaje de opinie), dar e cert ca procentul nu ar fi de neglijat.
Una din cauze cred ca e de natura istorica. Exista evenimente importante din istoria recenta care s-au dovedit a se fi intamplat cu totul altfel decat au fost prezentate de autoritati la vremea respectiva.
De pilda, episodul Pearl Harbour ori armele de distrugere in masa imaginare ale irakienilor au fost situatii prezentate deformat de autoritati. Au trecut ani pana cand variantele reale au iesit la iveala.
Astfel ca, mai ales in cazul unei puteri planetare ca America, populatia a ajuns, cred, sa creada ca guvernul are mai mereu motive sa le ascunda variantele reale ale unor evenimente. Si de aici pana la versiuni imaginare care sa explice un episod ori altul nu mai e decat un pas.
Si industria cinematografica a alimentat puternic o asemenea gandire. Cand seara de seara vezi episoade din Dosarele X ori seriale de televiziune de aceeasi factura, cred ca ajungi sa inclini sa crezi ceea ce imagineaza teoreticienii conspiratiilor.
Daca ar fi sa ne limitam strict la aspectul psihologic al problemei, nu vad de ce nu am face o paralela cu credinta in zeitati. Oamenii prefera sa creada povestile lipsite de dovezi din scrierile religioase pentru ca dau un sens existentei lor pe Terra. La fel, de multe ori o teorie a conspiratiei, pe cat de irationala pare, pare a raspunde acestei tendinte a creierului uman.. In definitiv, e mai linistitor sa pui o intamplare pe seama actiunii unei entitati superioare (in acest caz statul ori un alt fel de Big Brother), decat sa accepti o explicatie banala, deseori absurda, lipsita de sens, a unui anumit eveniment...