Termenul de agnostic este inventat de T.H. Huxley, care l-a inventat, zice el, pentru ca nu exista un cuvant care sa-l descrie: adica un ins care nu credea in capacitatea omului de a raspunde tuturor intrebarilor, de a afla adevarata natura a realitatii.
In spatiul religios, un agnostic spune ca si ateul si habotnicul sunt aroganti, pentru ca-si exprima certitudini intr-un domeniu care nu poate fi testat. Nici credinciosul nu poate proba ca Dzeu exista, dar nici ateul ca nu exista, intr-un mod care sa anuleze orice discutie.
Mergand pe ideea generica de imposibilitate a cunoasterii naturii realitatii, cred ca agnosticismul este o filozofie sanatoasa, pentru ca este cert ca noi, oamenii, nu avem acces la adevarata realitate.
Simturile noastre au rolul de filtrare si de metamorfozare a realitatii, nu de furnizare a realitatii, asa cum este. De exemplu, vederea este transfigurarea undelor electromagnetice receptionate de retina in diverse culori. Mirosul este tranfomarea interactiunii dintre anumite molecule si celulele-receptor specifice din nas in miresme anume. Dar nici ochii, nici nasul nu ne spun cum sunt lucrurile receptate in realitate, produsul organelor de simt fiind unul specific omenesc.