Evident că dă tot 9:
6
– ·(2+1) = 9
2
Problema e că în mintea unora tot ce urmează după bara oblică de fracție vine la numitor. Fals. Vine la numitor numai bucata care are operații de rang superior față de împărțire, adică parantezele, puterile și funcțiile (log, cos etc.). Restul e din nou la numărător. De exemplu: 4/2+2 = 4 (nu 1), 8/2²·2 = 4 (nu 1).
De aceea, de exemplu, unitatea pentru capacitatea calorică (tot vorbirăm de slăbitul cu apă rece) trebuie scrisă J/(kg·K), neapărat cu paranteză, sau J/kg/K, pentru că dacă o scriem J/kg·K atunci kelvinul zboară la numărător și iese altă chestie.
O altă problemă este că pentru unii scrierea înmulțirii ca simplă juxtapunere pare să însemne că cei doi factori lipiți sînt neapărat cei care se înmulțesc. Nu sînt întotdeauna, de exemplu 1/2 x² face x²/2, nu 1/(2 x²).