Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

6 plusuri 0 minusuri
1.5k vizualizari

Un articol recent pune la indoiala existenta "liberului arbitru" prin argumente stiintifice.

Concluzia : "liberul-arbitru este doar un construct filozofic ce nu mai rezistă analizei moderne."

Este intr-adevar corect?

Va invit cu sinceritate sa cititi articolul (daca nu ati facut-o deja) pentru a putea aprofunda problema.

http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/729-liberul-arbitru-realitate-ori-iluzie.html

PS: am ales categoria pentru a putea extrapola intrucat filozofia a pus bazele stiintelor moderne.

Junior (1.3k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
"Liberul arbitru" este o gaselnita filozofica introdusa de Sfantul Augustin ca  raspuns la insinuarile ca dumnezeu este raspunzator de crimele credinciosilor. Ulterior a fost mestecata tot pe acelasi fundal, se cauta o dovada privind un Master of puppets - pierdere de vreme.

Dilema stiintifica echivalenta este daca Universul este determinist sau nu ca urmare a caracteristicilor Big-Bang. Asta este un subiect serios, celalalt nu !

Si a propose de filozofi, iata ce spunea "Hawking in Scurta istorie a Universului" :

"Pînã acum majoritatea oamenilor de stiintã au fost prea ocupati cu elaborarea noilor teorii care descriu ce este universul, pentru a pune întrebarea "de ce".
Pe de altã parte, oamenii a cãror treabã este sã întrebe "de ce", filozofii, nu au putut tine pasul cu progresul teoriilor stiintifice. În secolul al optsprezecelea, filozofii considerau ca întreaga cunoastere umanã, inclusiv stiinta, ca fiind domeniul lor si discutau întrebãri ca: "A avut universul un început"?
Totusi, în secolele al nouãsprezecelea si al douãzecilea, stiinta a devenit prea tehnicã si matematicã pentru filozofi, sau pentru oricine altcineva, cu exceptia cîtorva specialisti. Filozofii au redus atît de mult obiectul cercetãrilor lor, încît Wittgenstein, cel mai faimos filozof al acestui secol, a spus: „Singura sarcinã rãmasã filozofiei este analiza limbajului.“ Ce decãdere de la marea traditie a filozofiei, de la Aristotel la Kant !"
0 0
A filozofa: "A face reflecții asupra problemelor vieții."
Cine ar fi crezut ca a reflecta putin asupra vietii este demodat!?
Nu ai nevoie de statut pentru a gandi profund in general... toti sunt liberi sa gandeasca, sa fie filozofi! Asta e LIBERUL ARBITRU si fiecare isi exercita vointa in viata.
Divizarea ne imbiedica sa vedem imaginea in ansamblu.

5 Raspunsuri

4 plusuri 0 minusuri
gândim cu creierul, iar după ce gândim apare și conștientizarea ca rezolvare a problemei pt care a apărut gândul. Faptul că tu conștientizezi decizia după ce a fost luată nu înseamnă că nu este liber arbitru. Mulți prin meditație sau folosindu-se de anumite substanțe pot să-și neutralizeze o parte a conștiinței, ei în continuare fiind capabili de conversație sau de acțiuni motorii. Conștiința nu este separată de inconștiență de anumite bariere, conștientul și inconștientul se întrepătrund luând decizia împreună. Conștientizarea finală este o analiză a ceea ce s-a rezolvat. Creierul se auto-analizează permanent așa cum ai îndrepta o cameră de înfilmat către monitorul care redă ce captează camera. Liberul arbitru există în mod conștient dar într-un alt strat al conștiinței.
Novice (118 puncte)
0 0
Ce spui tu nu prea pare să aibă sens. Liberul arbitru înseamnă că iau în mod conştient o decizie, nu? Dacă o iau inconştient, se mai numeşte cu EU am luat o decizie? De vreme ce nu ştiu ce decizie "am" luat, până nu devin conştient, atunci nu am liber arbitru, în sens clasic.
0 0
Pentru ca deciziile le luam inainte sa le constientizam intru totul... asta reflecta si nivelul de constiinta... EX: o persoana INCONSTIENTA nu realizeaza ce decizii face pentru ca nu e capabila sa reflecteze asupra propriilor actiuni.
Astfel, in functie de nivelul de constiinta, constientizam mai devreme sau mai tarziu, mai putin sau mai mult efectele actiunilor/gandurilor noastre.
Mie articolul imi dovedeste cat de putine stim despre subconstient(in concluzie despre noi) si cat de mult credem ca stim...paradoxal nu gluma.
1 plus 1 minus
Chestiunea este incredibil de complicată, aşa cum reiese şi din articol, atât din punct de vedere al cercetării fenomenului, cât mai ales al consecinţelor practice.

Dar cred că suntem departe de o decizie finală. Într-adevăr, nimic nu pare să fie în favoarea liberului arbitru, care nu pare mai mult decât un clişeu al gândirii vechi.

Dar până nu lămurim care sunt toate variabilele care decid o anumită decizie, atunci chestiunea va rămâne deschisă.

Din câte-mi dau seama, ce contează în luarea unei decizii sunt:

- istoria personală (faptele făcute, împrejurările sociale în care trăim, gradul de cultură şi tipul de cultură (ce cărţi citeşti contează!) şamd) îşi lasă amprenta asupra noastră, indubitabil;
- moştenirea genetică (ştiu caractere extreme, ale căror decizii le pot anticipa fără greş, dată fiind personalitatea lor ciudată);
- contextul în care iei o decizie (una e să fii nervos, alta e să fii bucuros, una e să fii singur, alta e să fii în preajma unor semeni, de care, să zicem, te şi ruşinezi, ori le datorezi ceva).

Dar toate acestea arată că decizia noastră este cumva produsul unor factori diverşi şi multipli. Nu-mi dau seama cum ar fi libertatea în luarea unei decizii.

Vă daţi seama că această concepţie reliefată de Iahim ne face pe toţi prizonieri ai propriilor decizii / opinii? Ce scriem aici e astfel, pentru că nu putem altfel...

Dar, încă o dată, dată fiind complexitatea problemei, nu cred că vom avea un răspuns definitiv în timpul vieţii noastre.
Senior (11.9k puncte)
0 0
Deci tot altii ne vor spune daca noi gandim sau nu in mod deliberat...
Pana una alta actiunile si gandurile noastre sunt controlate de forta destinului!?
Nu pot sa cred ca exista dubii...
3 plusuri 0 minusuri

Interesant şi articolul suspus de Iahim atenţiei, se înscrie într-un curent relativ recent de discuţii şi articole susţinute atât de comunităţi ştiinţifice (în special neuro-psihologi) dar şi bloguri diverse, punctele de vedere fiind de multe ori diametral opuse.

După părerea mea aceste discuţii se vor lungi multă vreme încă, din mai multe motive. Unul din ele ar fi că ştiinţa încă nu dispune de foarte multă susţinere din cauză că deşi rezultatele sunt extrem de interesante şi obţinute cu destulă credibilitate, cercetările se află în stadiul de început, multe lucruri sunt încă neclare. Apoi, un alt motiv important ar fi faptul că există implicaţii sociale extrem de serioase, de profunde, atât din punct de vedere juridic şi legislativ, dar şi din punct de vedere al moralei care stă la baza normelor juridice şi legislative, ca justificare a pedepselor şi corecţiilor ce le aplica acele sisteme. Implicaţiile juridice şi legislative le-a atins autorul articolului recomandat, eu aş sublinia doar că toate aceste norme morale actuale sunt bazate tocmai pe acest liber arbitru, pe exercitarea lui într-o anumită direcţie. Religiile (absolut toate) au şi ele la baza întregii lor filozofii şi al sistemului de morale, tocmai acest liber arbitru.

Definiţia actuală plasează noţiunea de liber arbitru mult mai mult spre iluzoriu decât spre realist, mai ales din cauza termenului "independent" asociat deciziilor indivizilor, care este clar fals, aşa că eu unul văd ca o posibilă soluţie de rezolvare graduală şi raţională, redefinirea conceptului. Consider deci că se poate concepe o definiţie care să descrie acest liber arbitru în aşa fel încât să ţină cont de noile puncte de vedere (bagajul genetic, contextul de condiţionări, acumularea personală de experienţe şi emoţii), în aşa fel încât sistemul juridic să nu clacheze dintr-o dată, normele morale să capete o nouă substanţă, mai realistă şi mai corectă. Redefinirea ar permite o tranziţie graduală spre ... ceva, dar în mod sigur va fi nevoie de ajustări serioase, de o revoluţionare a tuturor sistemelor implicate. Multe lucruri care azi sunt neclare, este posibil să rămână aşa încă multă vreme (fiind extrem de compexe), iar o soluţie de acest tip ar fi o nouă aproximare a situaţiei reale, însă mult mai apropiate de ceea ce ştiinţa ne confirmă.

De religii, sincer nu prea îmi fac griji, ele sunt de mult în situaţia de a fi în afara cadrului realist, vor trebui fie se adapteze şi să îşi ajusteze filozofiile în aşa fel încât să supravieţiască (lucru care-l tot fac în ultima vreme, nu ştiu cât vor mai putea ţine pasul), fie dispar cu desăvârşire prin faptul că devin şi mai iraţionale, deci şi mai improprii acceptării. Dar cum ignoranţi vor fi mereu pe lume, se vor găsi probabil şi câţiva suficient de nepăsători încât să înghită gogoşile pe nemestecate.

Experimentat (3.1k puncte)
0 0
Am pus intrebarea pentru a dezbate parametrii "liberului arbitru" in ceea ce priveste intelegerea noastra cu privire la subiect. Mai interesant ar fi daca ideile prezentate sunt adevarate ori daca experimentele amintite au vreo relevanta...
Nu intentionam sa discutam efectul inexistentei liberului arbitru asupra societatii intrucat daca acesta este cazul, insasi raspunsul tau si comentariul meu ar fi predestinate, ceea ce imi este imposibil de acceptat intrucat eu luat decizia de a pune intrebarea.
Desigur, o serie de factori si imprejurari m-au adus pe mine in pozitia de a pune intrebarea dar asta nu inseamna ca nu sunt stapan pe actiunile mele...
0 0
Păi după mine articolul prezintă o situaţie corectă: acest liber arbitru pare a fi mult mai aproape de iluzie decât de realitate.

Iar argumentele duc spre un determinism strict, chiar şi ţinând cont de acel "hazard" manifestat la nivel subatomic. Eventual se poate spune că unele determinisme sunt atât de fine încât nu le putem decât estima, iar acele estimări le putem grupa în definiţia hazardului.

Iahim, ce-ţi este ţie sau mie imposibil de acceptat este irelevant.. şi nu efectele acelor parametrii care sunt consideraţi generatorii iluziei de independenţă în decizii, care sunt deja foarte serios luaţi în calculele teoriilor noi. Sigur că putem contesta orice teorie nedemonstrată încă, dar eu bănuiesc că va fi ca şi cu teoria evoluţiei, sau cu big-bangul, demonstraţiile vor fi convergente din dovezi colaterale, indirecte. Cel puţin o vreme.
0 0
Intocmai genul acesta de propaganda imi displace.
Conform articolului ce isi pune bazele in niste experimente interpretate gresit, daca nu gasim o cauza pentru ceva... acel ceva nu exista:
"Problema principală este că liberul-arbitru nu este prins într-un lanţ cauzal, nu are o cauză." Deci fara o cauza aparenta putem concluziona ca nu exista?
Atunci intreb, care este cauza universului? poate in lipsa de cauza imi explica cineva cum nu exista... (asta doar ca o comparatie)
Nu inteleg cum o gandire rationala accepta existenta unui determinism strict de forma destinului pe care fiinta umana nu-l poate schimba. Deci ceva m-a determinat pe mine sa comentez acum, nu am facut-o din propria intentie, nu?
Care mai e rostul vietii daca toate sunt predestinate?
Asta cu iluzia liberului arbitru e pe departe cea mai mare prostie degenerativa pe care am vazut-o pe site...  
Intuitia ce-ti spune, esti sau nu stapan pe gandurile tale?
0 0
"Deci fara o cauza aparenta putem concluziona ca nu exista?"
Exact, cam asta văd şi eu concluzia, dar ce am impresia că nu realizezi este faptul că această concluzie e tot ce avem deocamdată, nu înseamnă că e şi sigur corectă, ci doar cea mai plauzibilă. În asemenea situaţii nu sunt excluse concluziile alternative, ci doar se merge pe ideea că una din concluzii este mai ok, anume cea care respectă mai multe din criteriile ce conţin mai multe cunoştinţe nou dobândite.

"Atunci intreb, care este cauza universului?"
Păi întrebarea asta e diferită: aici pui la îndoială o cauză a unui fapt cert, acela că facem parte dintr-un univers. Ori înainte intrebarea se referea nu doar la cuzalitate ci şi la existenţa unei noţiuni cu de-a-ntregul, al cărei existenţă e incertă. Cauza apariţiei Universului poate că există, dar încă nimeni nu are habar care este.

Liberul arbitru a fost definit pentru a grupa nişte concepte la un moment dat, pentru a putea să ne organizăm şi să funcţionăm la un moment dat, iar asta nu e lucru rău. Acum, după ce au apărut cunoştinţe noi care combat conceptele şi bazele după care a fost creată şi utilizată noţiunea de liber arbitru, avem probleme pentru că fie definirea aia nu mai e în regulă, fie s-a greşit la momentul primei definiţii şi de fapt lucrurile stau altfel. Avem ocazia de a reaşeza un concept extrem de important, pe baze şi mai raţionale. Chiar nu contest utilitatea pe care a avut-o vechiul concept, însă e la fel ca şi în cazul oricărui concept care s-a dovedit greşit şi a fost reanalizat şi, în funcţie de concluzii, s-a acţionat în ideea aplicării cunoaşterilor nou dobândite.
0 0
Daca pentru tine liberul arbitru este incert, numai tu te poti ajuta.
Bafta.
0 0
Nu e incert, e inexistent (în forma definită actual)!
Dar asta nu mă împiedică să-mi văd de treabă, diferenţa ar fi doar faptul că realizez că, deşi nu înţeleg întotdeauna de unde-mi vin ideile şi deciziile, ele sunt condiţionate întotdeauna de o mulţime de interacţiuni mai mari sau mai mici. Asta nu înseamnă nici că mă consider iresponsabil de faptele mele, ci doar că văd puţin lucrurile diferit. Datoria mea în acest sens este să încerc să-mi educ mintea spre lucrurile care le consider valoroase, să împiedic condiţionări care nu mă avantajează să mă conducă spre decizii şi acţiuni idioate. Iar asta e tot o condiţionare, rezultată din educaţia de până acum, de personalitatea mea, de neuronii pe care-i am etc.

Dacă o să se redefinească o să mă mai gândesc dacă există au ba!.. :)
0 plusuri 0 minusuri
sunt chestii pe care le înveți și îți intră în reflex. Un muzician care cântă la chitară, pian sau oricare alt instrument, mânuirea instrumentului se face automat din reflex. La fel se întâmplă cu orice învață creierul și se transformă în automatism, în situații similare creierul are un set de comanzi prestabilite pe care le pune în practică. Muzicianul nu se gândește la fiecare clapă de pian pe care apasă în timpul unui concert, lafel și cu mișcarea unor membre, mersul pe jos, etc. Însă decizia de a cânta la concert, de a conduce un autovehicul, sau de a merge pe jos este luată conștient.

Și în gândirea conștientă se întâmplă la fel, pentru că și în gândire sunt automatisme.
Novice (118 puncte)
1 plus 0 minusuri

Daca vreti cititi si acest articol despre 'liberul arbitru' care vine cu niste lucruri in plus:

http://www.descopera.ro/stiinta/9396734-este-liberul-arbitru-doar-o-iluzie-neurostiintele-ofera-raspunsul

Novice (113 puncte)
0 0
E ceva în plus faţă de articolul recomandat de Iahim?
Ai citit articolul? Care-s răspunsurile în plus?
Ori ne-ai dat, aşa, un link, să citim noi?
0 0
Sigur ca l-am citit. Asta demonstreaza ca tu nu l-ai citit sau ai citit doar prima parte pana te-ai plictisit.
Pe mine m-a impresionat studiul facut pentru a arata necesitatea liberului arbitru in viata de zi cu zi (cel cu testul de matematica).
...