Manipularea are o foarte bună apărare, manipulatul nu-şi dă seama de faptul că este subiectul manipulării. Manipularea se manifestă cu precădere în medii lipsite de informaţii sau cu informaţii divergente ce par a avea acelaşi grad de încredere. Din acest motiv atât manipularea intenţionată cât şi automanipularea funcţionează până la apariţia unor foruri îndeajuns de corecte şi de credibile pentru a demonta drumul greşit "ales" de manipulaţi. De fapt şi atunci există o formulă de manipulare, dar cel puţin sensul acesteia pare benefic, de restabilire a adevărului.
Singurele soluţii pentru ca influenţele manipulatorii să fie îndepărtate ar fi ca enunţurile să fie privite cu neîncredere până la verificarea corectitudinii lor. Iar pentru acest proces este nevoie atât de accesul la sursele corecte de informare cât şi aparatul logico-raţional necesar pentru a judeca atât sursele cât şi enunţurile în sine. Această atitudine este imposibil de atins datorită costurilor sale (lipsa de timp pentru a lua o decizie, valorizarea unei informaţii, incapacitate personală etc). Astfel că manipularea sau automanipularea este un fapt, nu de cele mai multe ori negativ, dar existent continuu. Este ca un virus în mediul cultural ce ne face să luăm decizii pe baze subiective, subconştiente chiar, indiferent dacă ştim sau nu că manipularea există sau dacă suntem sau nu supuşi ei. În realitate adevărata problemă apare la persistenţa în "greşeală". Întrucât am luat decizii "ascultând" de un anumit for şi rezultatul a fost defavorabil nu forul este de vină că îl ascultăm în continuare ci noi înşine.
Forurile cele mai puţin manipulatoare sunt cele ştiinţifice întrucât eventualele derapaje sunt natural eliminate. Procesul cunoaşterii ştiinţifice arată ca un mediu eficient de structurare a unor idei cu grad mare de încredere. În sens contrar se manifestă, uneori asumându-şi ca artă manipularea, marketingul. Fie că acesta este economic, politic sau religios. Ideea în sine că ar putea cineva să facă un anumit lucru doar pentru că altcineva doreşte asta lasă loc la "prezumţia de manipulare". Personal consider că manipularea este nu mai puţin prezentă ci mai eficientă, adică "pare" mai puţin prezentă.
PS: Consider că ai scris "nu mai" şi nu "numai" (doar).