1. Gandire strict matematica: Un fizician bun invata (din cate am citit si eu iti spun) ca mai intai trebuie sa iti lasi imaginatia sa "zburde", sa te gandesti in 1000 de feluri la un fenomen, sa te gandesti la posibilitati alternative la fenomenele acceptate deja in fizica, daca vrei sa realizezi ceva mai mult. Abia dupa ce ai reusit sa faci lucrul asta, te gandesti la un formalism matematic in care ai putea incadra teoria ta, pentru ca o teorie in fizica ce nu e exprimata matematic nu e o teorie (parerea mea). Ca sa iti dau un exemplu, toti inainte de Einstein aveau o viziune asupra lumii (asupra luminii, asupra gravitatiei, asupra spatiului, asupra timpului) ce era formata de fizica lui Newton. Einstein a fost cel care s-a gandit intr-un mod diferit la aceste fenomene, el si-a pus prima data intrebarea "ce s-ar intampla daca as prinde din urma o unda de lumina?". Astfel, a ajuns la niste paradoxuri, pe care le-a corectat prin teoria relativitatii. Dupa ce si-a imaginat, a facut experimente mentale si a ajuns la o viziune aproximativa a lumii din perspectiva principiilor teoriei relativitatii, a pus-o intr-un limbaj matematic. Cred ca daca Einstein ar fi gandit "strict matematic" deci, abordand formulele deja existente in fizica Newtoniana, nu ar fi ajuns niciodata la teoria relativitatii. De acord? Asta inteleg eu prin gandire stric matematica.
2.O gandire strict matematica te poate conduce la formule care (iti dai seama mai tarziu) pot fi de exemplu aplicate intr-un spatiu cu mai multe dimensiuni, deci observi ca atunci cand faci corespondenta formula-sens fizic, adica atunci cand "x"-ului tau din formula ii atribui o marime fizica (o distanta sa zicem), nu poate avea sens calculul tau matematic daca te raportezi la lumea fizica, pentru ca "x"-ul iti da negativ. Observi ca ale tale calcule sunt in totalitate corecte, dar ce ai obtinut nu are un sens fizic (o distanta nu poate avea o valoare negativa). Facand o paranteza si revenind la necesitatea unor dimensiuni suplimentare, acesta e si motivul pentru care eu unul nu am incredere in teoria corzilor. Am inteles ca este o teorie construita pe baze matematice, pe scurt ei au incercat sa prelucreze niste formule astfel incat sa elimine contradictiile dintre teoria cuantica si teoria relativitatii, dar cu conditia ca aceste formule sa aiba "sens fizic" intr-un univers cu 9 dimensiuni sau mai multe (teoreticienii teoriei corzilor au luat-o pe un drum invers lui Einstein, asa cum ti-am dat exemplul de mai sus). Asa ca (parerea mea) au zis ca "da, dar poate ca avem dreptate, dimensiunile acelea nu le vedem, sunt infasurate, nu dispunem de energii suficiente pentru a pune in evidenta corzile, etc.".
3. Un fenomen nu difera in functie de cum il exprimi, dar poti spune ca ai inteles un fenomen doar atunci cand il poti exprima in formule. Nu cred ca matematica e doar despre formule, ci ca matematica e o unealta a fizicii spre exemplu. Prin faptul ca am exprimat printr-o formula echivalenta energie-masa, arata ca opinia mea (poate gresita) legata de masa particulelor elementare e sustinuta de matematica, si stim ca nu exista nimic mai exact decat matematica. Matematica prin insasi natura ei e o idealizare.
In concluzie, cred oricum ca ai inteles gresit viziunea mea asupra matematicii, poate nu m-am exprimat nici eu cum trebuie, dar desi matematica e unealta principala a fizicii, nu trebuie sa prelucram tot timpul formule, ci putem sa privim si dincolo de ele, sa ne folosim de alte "unelte" daca tot le-am zis asa.