Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

4 plusuri 0 minusuri
2.2k vizualizari

Asa cum exista o cea mai mica unitate a materiei, quarkul de exemplu - conform modelului standard fiind fundamental, si cum nu putem divide aceste particule fundamentale, credeti ca exista si o unitate fundamentala a spatiului? 

Eu tind sa cred ca e asa, fiinda experienta ultimului secol de fizica, ne-a aratat ca aparitia infinitului intr-o terorie, oricare ar fi ea, indica o problema, ne indica faptul ca teoria nu e corecta in intregime, Astfel, putem afirma ca spatiul e continuu, ca il putem imparti in infinite unitati, oricat de mici?

Junior (533 puncte) in categoria Fizica
1 0
Salut ! Sunt de partea celor care afirma ca Universul este discret, cuantificat, numai ca avem probleme pana la a cobora cu observatiile pana la astfel de nivel - cred ca matematica va juca un rol primordial.
0 0
O intrebare inceputa cu "credeti ca", nu cheama musai dupa sine raspunsuri argumentate.
0 2
Matematica = teorie
Fizica = experiment practic

Observatiile sunt experimentale, deci fizice. Matematica nu are decat rolul de a descrie simplificat si riguros (in limita erorii) ceea ce descoperim in fizica.
Cu matematica nu putem face descoperiri, ea fiind limitata la predictii verificabile experimental. Daca o predictie matematica nu este verificabila atunci nu poate fi folosita ca argument/dovada stiintifica.
Exemplu de predictie matemaica neverificabila: putem diviza spatiul oricat de mult vrem. Experimentele fizice ne arata ca nu putem depasi limita de diviziune plank.
1 1
Superb reducționism, seducătoare superficialitate...

4 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri
Salut Lucian,

sa iti raspund la intrebare nu stiu, dar as putea in schimb sa fac niste observatii cu privire la forma ei.

In primul rand nu cred ca MS afirma ca s-a gasit deja cea mai mica unitate a materiei. Cel mult afirma ca pana acum cea mai mica unitate de materie despre care se poate spune cu certitudine ca exista este quarkul. Pe de alta parte Teoria M afirma ca elementele fundamentale ale materiei sunt mult mai mici. E adevarat, aceasta inca nu este definitivata ca teorie, dar are mari sanse sa inlocuiasca (sau mai bine spus sa extinda) MS.

Cat despre problema infinitului pot spune ca infierarea lui nu este decat o ramasita a mentalitatii stiintifice de tip aristotelian. Eu cred ca aparitia lui in sine nu este problematica absolut deloc in sensul descrierii realitatii. Abia imposibilitatea de a-l cuprinde, aducand cantitatile la exprimari finite, ar putea cel mult sa ne indice ca nu am inteles complet ce se intampla. Altfel nu este nici o problema. Stiinta jongleaza cu infinitul de deja mult prea mult timp ca sa il mai consideram o problema.

O zi buna !
Junior (717 puncte)
0 0
Vezi, ti-ai raspuns singur, atunci cand apar infinituri, teoriile cad si de obicei inseamna ca nu sunt in regula. E frumos sa te joci cu infinitul, insa e urat cand apare cand nu trebuie si nu mai poti trece peste el.
0 0
Interpretati gresit raspunsul meu stimabila doamna.
Eu afirm ca infinitul apartine realitatii. Deci nu este defel problematic daca, incercand a descrie realitatea, ne lovim de el. Singura problema apare cand nu il putem aborda in niste moduri care au scopul de a-l reduce la niste cantitati finite. De ce este acest lucru problematic ? Din simplul motiv ca un observator al realitatii, ce are o capacitate finita de analiza, nu poate cuprinde infinitul.
In consecinta cand apar infinituri, teoriile nu cad, ci trebuiesc reformulate.
P.S. La fel de urat era si 0 pentru civilizatia europeana pana prin secolul al 18-lea, dar iata ca acum il privim ca un bun dat. :)
In plus, faptul ca nu se poate trece peste el este iluzoriu. Istoria stiintei demonstreaza ca aceasta afirmatie este mult mai valabila in forma "nu se poate trece INCA peste el".

O zi buna va doresc !
0 0
Se trece peste el atunci cand dispare. Da-mi exemplu de un infinit real.
0 0
Daca-mi definesti infinitul si realitatea, atunci poate voi reusi si eu sa iti dau un exemplu de "infinit real" (!?)
1 plus 0 minusuri

Teoriile cuantice spun ca spatiul si timpul nu sunt continue, ci discrete. Cea mai mica unitate masurabila a spatiului este lungimea Planck, 1,62 × 10−35 m. Ca si comparatie, raza electronului e cam de 1.000.000.000.000.000 mai mare decat lungimea Planck. Mai departe de aceasta limita, totul devine dominat de efecte cuantice si este imposibila orice masuratoare, indiferent de performanta aparaturii.

Experimentat (2.6k puncte)
0 0
Efectele cuantice isi fac aparitia de la scari mult mai mari, nu incepand de la lungimi comparabile cu lungimea Planck. :)
0 0
Prin "teoriile cuantice" va referiti la teoria corzilor, nu la modelul standard, despre care spuneam eu, si care este cel mai acceptat la momentul actual, spre deosebire de teoria corzilor care nu are la fel de mult succes, prin comparatie. Insa eu vorbeam despre modelul standard, si din cate stiu eu in acest model nu apare lungimea Planck ca fiind cea mai mica unitate de lungime. Se presupune prin teoria corzilor ca aceste corzi sunt mai mari decat lungimea Planck tocmai pentru a evita contradictiile dintre lumea cuantica si teoria relativitatii generale. In timp ce prima afirma ca sub lungimi Planck "spuma cuantica" este atat de violenta incat nu se poate vorbi despre un spatiu uniform, teoria relativitatii ne zice ca spatiul este curbat, dar la distante mici este uniform. De aici vine deci si contradictia dintre teoria cuantica si teoria relativitatii, pentru ca nu exista cea mai mica unitate de masura, pe scurt.
0 0
Nu, nu m-am referit la nicio teorie in mod expres, ci la general. Modelul Standard descrie fizica la nivel subatomic pana la lungimea Planck, aceasta fiind limita de jos a acestei teorii.

Iar de relativitate nu are rost sa vorbim aici, din moment ce aceasta descrie macrocosmosul si devine inutila cand vorbim de particule. Pe de alta parte, teoria gravitatiei cuantice care incearca sa incorporeze si aceasta ultima forta are si ea de-a face cu aceasta limita Planck.
0 0
Salut ! Sunt de parere ca Universul este discret, cuantic. Exista niste "caramizi" ultime, numai ca deocamdata ne scapa descrierea si proprietatile lor. Spatiul, timpul, realitatea, existenta sunt rezultatul unei distributii particulare a acestor "caramizi" - eventual a echilibrului dintre aceste "caramizi".
0 0
Stimabila doamna Gabriela,
din cate inteleg eu, din ce ati scris d-voastra, teoriile cuantice nu stabilesc netezimea sau granularitatea spatiului, ci discuta despre masurabilitate.

@Truth: pe ce anume va bazati parerea ?
0 0
Schipix, discutia este dificila si nu cadreaza cu un sezlong si o bere :) ! Am citit mai multe pe tema asta si am ajuns la aceste concluzii - da-mi ragaz sa ma pregatesc ...
0 0
Astept cu nerabdare, dar trebuie sa iti marturisesc faptul ca si eu sunt la fel de nepregatit, daca nu chiar mai nepregatit. Tocmai de aceasta sunt foarte reticent in a accepta orisice idee.
1 plus 0 minusuri
Matematic il putem imparti inifinit spre 0, insa fizic-real e imposibil datorita limitei capacitatii de masurare implicit observare. E ca si cum ai incerca sa numeri pipaind o gramada de ace cu manusi de box pe maini. Cea mai mica unitate a spatiului e cea care se poate masura printr-un calcul ce se supune legilor fizicii nu unei logici matematice. Stim ca viteza lumini este lungimea plank pe care un foton o strabate in timp plank. Matematic putem sa divizam atat aceasta lungime cat si timpul implicit viteza lumini, insa in sistem fizic e imposibil deoarece presupune o decelerare a vitezei fotonului implicit colapsul functiei de unda.
Experimentat (1.7k puncte)
0 0
Carevasazica, matematica este un univers rupt de realitate, sau ... ?
Nu cred ca am priceput afirmatia "Cea mai mica unitate a spatiului e cea care se poate masura printr-un calcul ce se supune LEGILOR FIZICII NU UNEI LOGICI MATEMATICE", iar daca am priceput-o atunci sunt total in dezacord cu ea.
0 0
Am vrut sa scot in evidenta diferenta dintre real si imaginar, si chiar asa este, matematic ne facem iluzii insa fizic suntem limitati. Problema este de matematica deci raspunsul matematic este: Da se poate divide la infinit spre 0 insa fizic deja cunoastem limita.
0 0
Pai exact asta intrebam si eu. In acceptiunea ta matematica este ceva care tine de imaginar, iar fizica de real, nu ?
In al doilea rand, care este limita despre care vorbesti ?

P.S. Nu exista conceptul de a tinde la infinit spre zero.
0 0
Spatiul relativist are 4 dimensiuni deci cea mai mica unitate a Spatiului este 1,6 ٠ 10^-35 m iar a timpului 10^-43 s. Raportul dintre cele 2-ua este c, viteza luminii. P.S. Cand divizi un numar de infinit ori nu spre 0 tinde la infinit pe axa numerelor?
0 0
De unde ai scos implicatia "spatiul are 4 dimensiuni => cea mai mica unitate a spatiului/timpului este egala cu" ?
Repet: nu exista conceptul de a tinde la infinit spre zero. Exista ori a tinde la infinit, ori a tinde spre zero. (Eu am inteles din prima ce vroiai sa exprimi, dar exprimarea nu este valida).
0 0
Matematica este idealistă, perfectă, însă Realitatea are o componentă de imprevizibilitate care o face să nu poată fi descrisă perfect matematic.
Dacă matematica este precisă, Realitatea are o deviaţie/abatere minimă de la precizie. Acesta este principiul Antisimetriei. Realitatea tinde să rupă simetriile, sau cum spunea Murphy: "Totul tinde să se complice" (Legea doua a termodinamicii generalizată şi la alte fenomene naturale).
1 plus 0 minusuri
Este dificil să răspunem la acestă întrebare. Totul ţine de felul în care ne raportăm la spaţiu.

Dacă considerăm spaţiul ca fiind format din elemente fizice, atunci el este discret şi trebuie să aibă o dimensiune minimă, probabil dimensiunea Planck (sau o altă scară de unităţi de măsură naturale: vezi wikipedia).

Dificultatea considerării spaţiului ca fiind discret apare are din "golurile" ce rămân între particulele care nu se îmbină perfect. Astfel trebuie să presupunem existenţa unui spaţiu continuu, infinit divizibil, iar în interiorul său a unor particule discrete, limitat divizibile.

Pentru ca să măsurăm spaţiul avem nevoie de o unitate de măsură, iar acesta nu poate fi decât o particulă, care conform teoriilor curente nu poate avea o dimensiune mai mică decît dimensiunea Plank. Aceasta înseamnă că deşi spaţiul este infinit divizibil, el nu poate fi măsurat decât până la diviziunea Plank.
Junior (941 puncte)
0 0
Salutare,
cum am putea oare considera spatiul ca fiind format din elemente fizice !?!?
Presupunand prin absurd ca ar fi asa, de unde implicatia atat de categorica "trebuie sa aiba o dimensiune minima" ?
Sa vedem ce pe wikipedia ?
Dificultatea cui ? Si la ce perfectiune (!?) te referi ?
Particule discrete !?!? Daca te-as intreba cum sunt particulele indiscrete probabil ca ai considera ca te persiflez, desi nu as face-o.
Singura unitate de masura valabila NU POATE FI decat o particula. Cum asa ?

Bine ai venit in poiana lui Iocan !
0 0
schipix, Marian se refera la particulele fundamentale care in natura lor nu au nimic in componenta decat caracteristica propie. Datorita efectelor quantice dintre aceste particule s-a dedus sau mai bine spus s-a ajuns la o dimensiune micro a spatiului. Tu daca vei dori sa gasesti o mai mica dimensiune a spatiului, vei avea nevoie de un fenomen quantic in a descrie acea dimensiune; nu pur si simplu sa divizi matematic un numar.... Pe alte cai am putea inventa basme; nefondate cu N dimensiuni.
0 0
Ok. Merci mult pentru lamuriri.

Va doresc o zi buna in continuare !
0 0
In teoria gravitatiei zisa "a buclelor", timpul si spatiul sunt cuantificate. Exista deci un cel mai mic graunte de spatiu si la fel de timp. Asta are o consecinta minunata: disparitia "energiei infinite" din formule !
...