Cu inteligenţă ne naştem cu toţii, este o proprietate a creierului, chiar dacă încă este imatură la început. Însă ce face ca această trăsătură să se dezvolte mai mult sau mai puţin, este educaţia şi mediul în care creşte şi evoluează acea inteligenţă.
Cel mai apropiata analogie cu inteligenţa mi se pare muşchiul. Făcând paralele, inteligenţa neantrenată prin educaţie şi printr-un mediu de manifestare propice, nu se pierde dar se menţine la un nivel redus de manifestare, nu produce efecte remarcabile, rămâne undeva nefolosită, atrofiată. Educaţia vine cu informaţie şi cu metodă de analiză, aduce foarte multe principii şi crează sistemul de valori. Mediul este locul unde această proprietate remarcabilă se antrenează şi îşi menţine tonusul, foloseşte bagajul de informaţii adus de educaţie, în moduri din ce în ce mai complexe, dă cale liberă creativităţii (foarte legată de inteligenţă), infuzează cu experienţe exterioare, produce experienţă proprie, crează manifestare proprie.
Pot fi oameni inteligenţi dar fără o educaţie corespunzătoare, numai că în cazul ăsta ea nu are o şansă pe măsură, se manifestă cum poate, unde poate. La astfel de oameni cred că obiznuim să le spunem înţelepţi.
Sunt multe feluri de inteligenţă, eu aici făceam referire la o sumă a tuturor acestora, o corelare între toate aceste tipuri.
