Da. Măsura în care se modifică impulsul asteroidului --- și implicit traiectoria --- se poate calcula ca o integrală în timp a forței aplicate. De exemplu, dacă îl împing cu o forță de 100 N (cam 10 kgf) timp de 100 s îi modific impulsul cu 10000 kg m/s. La o masă de 10000 kg înseamnă că i-am modificat viteza cu 1 m/s. Asta poate să însemne mult sau puțin, în raport cu dimensiunile traiectoriei și cu cît de departe în viitor mă uit. Acțiunea mea ar putea avea efectul de fluture, adică dacă compar cum evoluează asteroidul cu și fără acțiunea mea peste 1000 de ani, s-ar putea ca efectele să fie mari chiar dacă impulsul dat de mine e minuscul.
În calculul de mai sus nu contează ce masă are naveta mea. În schimb trebuie să pot aplica forța aceea pe durata aceea. Dacă nu am naveta atunci aplicînd o forță de 100 N corpul meu se îndepărtează rapid de asteroid și în foarte scurt timp nu-mi mai ajung mîinile ca să continui împingerea: dacă am masa de 100 kg atunci după numai 1 s distanța dintre mine și asteroid crește cu 0,5 m. Ca urmare impulsul pe care i-l pot imprima asteroidului este foarte mic și viteza i se schimbă cu numai 0,01 m/s. Dacă însă am o navetă mult mai grea decît asteroidul, pot aplica o forță de 100 N timp de 10 s pînă distanța crește cu 0,5 m, caz în care modificarea vitezei asteroidului este de 0,1 m/s. Dacă în plus am la îndemînă și un braț de macara care se poate întinde 50 m, atunci pot continua aplicarea forței timp de 100 s, ca în calculul de la început, deci imprim o modificare a vitezei asteroidului cu 1 m/s.
Formulele utile în aceste calcule sînt: p = F t, d = a t^2 / 2
Pentru că foarte puțini oameni au experiența asta de a împinge cu mîna obiecte în cosmos, încît tot ce-am spus vine din calcule, încerc să dau un exemplu de situație ceva mai pămîntească, dar similară. Muncitorul care lucrează într-un port pe Dunăre și trage doar cu mîinile vaporul plind de turiști oprit în radă are de făcut cam același lucru: aplică o forță de cîteva zeci de kgf timp de 10–20 de secunde și astfel îi imprimă vaporului suficient impuls ca să-l tragă lîngă platformă. Cu o mînă se ține de un stîlp al platformei și cu cealaltă trage vaporul de frînghie. Dacă muncitorul nu s-ar ține de stîlp, ci ar sta pe un skateboard, atunci desigur în loc să vină vaporul aproape, ar cădea muncitorul în apă.