Pe baza celor citite de cand am pus intrebarea, scriu si eu un raspuns, fara mari pretentii de rigurozitate, ci mai degraba pentru a "energiza" discutiile.
Electromagnetismul clasic ne invata ca exista o forta electrica (ori electrostatica, nu mi-e clar, cea definita de Coulomb) de atractie intre nucleul incarcat pozitiv dpdv electric si electronul negativ electric. Forta asta ar trebui sa atraga electronul spre nucleu, si banuiesc ca o face.
Mai mult decat atat, daca luam in seama modelul atomic de dinainte de mecanica cuantica, in care electronul se afla pe orbita in jurul nucleului, iar ne vom lovi de o problema cauzata de electromagnetismul clasic. Orice particula incarcata electric care e in miscare accelerata (cum e cazul cu un electron aflat intr-o miscare similara celei a planetelor in jurul Soarelui) trebuie sa radieze, deci sa piarda, energie, ceea ce ar duce la o "degradare" a orbitei sale.
Si aici a intrat in scena mecanica cuantica cu explicatiile sale, bazate in special pe ideea de cuantificare a energiei si momentului cinetic.
Din ce am citit (nu pretind ca am si inteles ce am citit, ci doar ca reproduc cat mai fidel cu putinta cele citite pe net), momentul cinetic al deplasarii pe orbita vine si el in cuante, ca si energia pe care o poseda electronul.
Daca acceptam ideea ca energia pe care o are electronul (de fapt energia, in genere) vine in cuante (si asta e practic fundatia mecanicii cuantice) atunci rezulta ca electronul aflat pe orbita (ori in cadrul unui orbital electronic, in fine, asta e mai putin important in aceasta discutie) nu poate pierde energie ca in teoria clasica. Caracterul cuantizabil al energiei in lumea cuantica pur si simplu nu il lasa sa piarda o cantitate atat de mica de energie pe cat ar indica electromagnetismul clasic.
Pe de alta parte, spuneam ca si momentul cinetic orbital "vine" in cuante , ceea ce se traduce prin faptul ca distanta fata de nucleul atomic este si aceasta caracterizata de proprietati cuantice (nu poate avea orice valoare).
Caracterul cuantizabil al acestor doua proprietati ale electronului (energia si momentul cinetic orbital) ofera un inceput de explicatie (nici pe departe una limpede si completa pentru mintea umana, altfel blocata in paradigme clasice) pentru comportamentul electronului.
Astept observatii si eventuale corecturi...