Mda... multe comentarii si raspunsuri, unele foarte frumos argumentate (indiferent din care tabara fac parte)... mie imi place fair-play-ul si admir si respect un "adversar" bine pregatit care chiar stie ce face... Asadar, imi exprim respectul si admiratia pentru cei care nu fac parte din tabara credinciosilor (ma refer la cei care cred in Dumnezeu, pentru ca si ceilalti cred in ceva, la randul lor ;) ) dar - macar - ei (spre deosebire de altii) stiu de ce fac parte din tabara lor si nu dintr-a mea... ;)
As avea multe de comentat, la multe comentarii... dar - ca de obicei - de la crearea acestei dimensiuni numita TIMP... cam avem de furca in ce o priveste... :)
Am cateva remarci de facut la articolul catre care ne conduce link-ul propus de Thebest:
Universul nostru nu a fost creat de o mana divina, ci de legile fizicii - Ca si ceilalti, intreb si eu: cine a stabilit toate aceste legi, astfel incat intregul Univers (insemnand microcosmos + macrocosmos) sa functioneze mai ceva ca un ceas elvetian? :) Au aparut asa, dintr-o gramada haotica imprastiindu-se disperata prin spatiu???
Cosmosul a inceput sa existe in urma cu 13,7 miliarde de ani, nu prin intermediul vreunul spirit omnipotent, ci doar prin felul in care interactioneaza fortele, crede el. - Bine spus: CREDE EL. Asadar, nici el nu are aceasta certitudine (sa fim seriosi, acum: nici el nu poate dovedi in mod absolut ca are dreptate, este o ipoteza pe care o emite si, PRIN CREDINTA (sic!), cei care cred in valorile stiintei cred si in teoria propusa de el; dar sa nu uitam ca orice om este supus greselii... ;) As vrea sa vad si eu o inregistrare, ceva, sau macar o fotografie care sa dovedeasca afirmatia lui)... Nu ma refer la vechimea Universului (asta chiar mi-e perfect perpendicular, altele sunt amanuntele care ma intereseaza), ci la FELUL in care s-a nascut. In Geneza se mentioneaza clar ca a existat un moment ZERO (pe care, pana in acest moment, l-as asocia cu BB) in care timpul si spatiul au fost create/au aparut/au luat nastere. Dar aici fac o mentiune: nu din NIMIC (nu erau niste legi care vorbeau de un fel de conservare a energiei, domnilor? Eu nu ma pricep atat de bine la fizica... ;) ) ci DIN NEVAZUT. Altfel spus, dintr-un fel de "chestie" de origine necunoscuta care probabil este un fel de energie pe care noi, cu organele de simt si dispozitivele stiintifice pe care le avem la dispozitie pana in acest moment, inca nu reusim sa o percepem/identificam/studiem... INCA... sau nu toti... sau nu deplin... ;) Vidul spatial s-a dovedit ca nu e deloc vid (inca o eroare a oamenilor de stiinta?!) pentru ca niste calcule matematico-fizice demonstreaza ca trebuie sa fie ceva acolo... numai ca inca nu reusim sa ii demonstram (cu metodele stiintifice DE PANA ACUM) existenta, deocamdata o... intuim, ca sa spun asa... Asadar... revenim la un soi de credinta dar nu in Dumnezeu, de aceasta data, ci in stiinta... Si daca, totusi, Biblia exact la aceasta "chestie" se refera cand spune ca, la inceput, Dumnezeu "a facut cerurile si Pamantul"?... Care CERURI? Poate... pluriversul? Poate... lumea materiala, tot ceea ce inseamna creatie, tot ceea ce noi descoperim acum si avem impresia ca am inventat roata? Nu o inventam noi, patentul ii apartine lui Dumnezeu, noi doar am folosit-o pana acum si (de cand ne-am mai desteptat la neuroni) am descoperit ca are un nume si se invarte si ne poate fi de mare ajutor... si ne credem tari ca suntem mai destepti decat furnicile pe care le calcam in "anvelope"... ;) Cred ca multi oameni comit o grava eroare: daca Dumnezeu este numit PERSOANA, nu inseamna ca este un fel de supra-om, El este considerat asa pentru ca are capacitatea de a rationa si de a actiona... Noi suntem facuti "dupa chipul si asemanarea Lui" (mult timp mi-a dat mare bataie de cap formularea asta) ca atribute. Si vreti o legatura directa cu stiinta? In unele cazuri relatate in Biblie, nici nu mai e nevoie ca Dumnezeu sa "rosteasca" porunca, e suficient sa gandeasca si acel lucru s-a si infaptuit. Va suna asemanator cu ceea ce se intampla in cuantica atunci cand influentam desfasurarea unui eveniment? Ca sa nu mai vorbim aici de "construirea" viitorului prin puterea gandului (pentru ca oricum nu sunteti de acord cu aceste teorii care incep, totusi, sa fie demonstrate/studiate stiintific)... Sa va mai amintesc ca, daca avem credinta cat un bob de mustar, putem muta muntii din loc? Sau ca, daca avem credinta cu adevarat, putem sa ne vindecam de cancer? Sau ca... Ma rog, ati prins ideea... ;)
"Big Bang-ul a putut avea loc doar prin prezenta legilor fizicii" - BB a avut loc IN (nu PRIN) PREZENTA LEGILOR FIZICII, ca urmare a "stabiliri/crearii" legilor pe care noi le descoperim si incercam sa le descifram/intelegem abia acum...
"Cu legile fizicii, poti obtine universuri" - Exact ceea ce afirmam mai sus... :)))
In lumea ciudata a mecanicii, care descrie actiunile la nivel subatomic, fluctuatiile aleatorii pot produce materie si energie din nimic. - Din nimic, nimic rasare... Din NIMIC VIZIBIL/PERCEPTIBIL... Aaaaa, asta e cu totul altceva ;) Particulele care apar si dispar nu apar si nu dispar decat... din campul nostru perceptibil; probabil ca din acelasi motiv al conservarii energiei, cand o particula dispare, o alta trebuie sa ii ia locul pentru a se pastra echilibrul (se spune ca particula care dispare, apare in alt loc pentru ca asa se vede, din pozitia de observator)... Poate ca bat campii cu gratie... dar mie mi se pare foarte logic sa fie asa...
Daca privim informatiile din Biblie din perspectiva stiintei, este ca si cum am traduce un text din chineza in romana... avem o cu totul alta perspectiva asupra intelesului... si totul devine atat de clar... si atat de greu de acceptat tocmai prin simplitate...
Haideti sa va mai dau un exemplu, poate intelegeti mai bine cam cum vad eu momentul creatiei:
Atii vazut in multe filme de actiune, in care se fura opere de arta, bijuterii sau alte chestii extrem de valoroase, ca acestea sunt protejate cu sisteme ultra-sofisticate incluzand fasciculele acelea rosii care devin vizibile numai cand le privesti prin anumiti ochelari; fara ei, nu vezi nimic, ca si cum nu ar fi nimic. Ei, bine, momentul creatiei ar fi ca si acela in care Dumnezeu si-ar fi pus astfel de ochelari... si, deodata, am inceput sa fim vizibili... ;)