Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

5 plusuri 0 minusuri
1.2k vizualizari

Am citit ca pana si noi, oamenii, avem o lungime de unda caracteristica, asemenea fotonilor. E adevarat? Si daca da, cat este lungimea de unda a unui om?

 

Din vechea secţiune QA...

(25 puncte) in categoria Fizica
0 0
Care ar fi interpretarea acestei lungimi de unda ? Reflecta ea vreo realitate fizica (adica ceva masurabil)?
0 0
Ceea ce este de accentuat este ca "vibratia omului", cu o frecventa asociata si masurabila este un concept absurd. El e folosit in abordarile pseudostiintifice pentru a legitima sarlatanii "medicale", cum ar fi radionica.
0 0
@HarapAlb:

Eu pusesem intrebarea dincolo, in vechea sectiune...

Inteleg din ceea ce ai scris ca nu esti de acord cu formularea intrebarii. Ai putea sa explici de ce? Banuiala mea e ca "bati" spre faptul ca particulele fundamentale insele nu sunt nici unda, nici particula, functia de unda asociata lor descriind doar niste valori probabilistice. Ce sa mai vorbim despre o entitate complexa cum e un om...

Cred ca sunt tributar limbajului pe care il intalnesc prin diverse texte scrise pentru toti, dar asta e, neavand studii de specialitate nu am o intelegere profunda a fenomenelor ori formalismelor matematice din mecanica cuantica.

Sper totusi ca vei face de asta data un mic efort si ne vei oferi tu un punct de vedere detaliat...
0 0
Ceea ce refuzam noi sa vedem e ca lumea micro sta la baza lumii macro deci nu exista granita intrucat sunt interconectate. Limitele sunt doar in capul nostru.

2 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri

Ideea de lungime de unda asociata fiecarui obiect (particula, intial) a fost adusa de De Broglie. Pe scurt, fiecare obiect are si o natura ondulatorie, ce caracterizeaza probabilitatea unei particule de a se afla intr-un anumit moment in timp, intr-un anume loc. Formula ar fi λ = h/p, unde λ reprezinta lungimea de unda, h reprezinta constanta lui Plank, iar impulsul particulei. Uitandu-ne la formula, vedem ca se imparte constanta lui Plank la impuls, iar insasi constanta asta are o valoare foarte mica ( aprox. 6.626 x 10^-34 Js), deci la nivel sub-atomic, aceasta lungime de unda e relevanta, dar la ordinul de marime al omului, nu e simtita.

Junior (533 puncte)
1 plus 0 minusuri

Salut !

Intrebarea are in spate o problema fundamentala - granita dintre mecanica cuantica care guverneaza microuniversul si cea intre mecanica clasica si relativista - care guverneaza macrouniversul. Dar unde este granita intre micro si macro- univers ?

Cateva consideratii pe subiect:

- Este cunoscuta dilema cu caracterul dual corpuscul-unda al luminii - rezolvata  la inceputul secolului 20. Stupoarea a venit atunci cand De Broglie a emis ipoteza ca si particulele fundamentale cu masa de repaos trebuie sa se miste tot in cadrul unei unde purtatoare ! Afirmatia a fost dovedita experimental pentru electron de Clinton Davisso si Lester Germer de la Laboratoarele Bell, prin punerea in evidenta a unui fenomen de difratie, specific undelor. Lungimea de unda asociata electronului era de 8 nm. http://en.wikipedia.org/wiki/Davisson-Germer_experiment

- Ulterior, s-a confirmat ipoteza si pentru un atom de sodiu, care in conditii apropiate de zero absolut avea o lungime de unda asociata in domeniul micrometrilor !

- Mai recent, in 1999, o echipa de cercetatori din Viena a pus in evidenta fenomenul de difractie si pentru o molecula de fulerena (stare alotropica a Carbonului) care vibra cu o lungime de unda de aprox. 2,5 pm. Acesta este cel mai mare obiect pentru care s-a putut pune in evidenta caracterul de unda.

Parerea mea intuitiva este ca obiectelor mai mari nu mai poate fi asociata o lungime de unda, din mai multe motive:

- in toate cazurile anterioare descrise, particulele materiale se aflau in miscare, miscare care era "armonica"; Nu vad un experiment in care sa accelerezi un om suficient incat sa pui in evidenta fenomene de natura ondulatorie;smiley

- obiectele mai mari isi pierd coerenta, din cauza dimensiunilor incep sa devina mai semnificative efectele mecanice;

- obiectele mai mari fiind o colectie de diverse "miniparticule" vibrante, ar rezulta atenuarea reciproca a undelor generate.

Astept niste opinii mai substantiale pe acest subiect.

Ramane totusi intrigant acest caracter ondulatoriu al microuniversului, ca si caracterul cuantic ! Precis ca exista o explicatie, dar inca n-o vedem!

Senior (8.7k puncte)
0 0
Observ ca multa lume (si o spun doar ca pe o simpla observatie), nu intelege ca apar pur si simplu niste granite de limbaj intre mecanica cuantica si cea clasica.

Noi incercam sa descriem niste fenomene si caracteristici cuantice cum ar fi functia de unda, in termeni clasici.

Intrebarile erau: "Am citit ca pana si noi, oamenii, avem o lungime de unda caracteristica, asemenea fotonilor. E adevarat? Si daca da, cat este lungimea de unda a unui om?"

In sensul strict al intrebarii, din punct de vedere teoretic, raspunsul e "da", pentru ca functia de unda nu  caracterizeaza nici mai mult nici mai putin decat o PROBABILITATE, iar acesta e cuvantul CLASIC cel mai apropiat de consideratul sens CUANTIC. Deci din punct de vedere teoretic, nu exista un motiv pentru ca orice obiect sa nu aiba o lungime de unda, dar aceasta e atat de infima in comparatie cu dimensiunile cu care suntem noi obisnuiti, in experienta de zi cu zi, incat pur si simplu, practic, nu are sens sa vorbim de asa ceva. Si nu este vorba aici de pseudostiinta, ci de cea mai pura fizica teoretica. Bineinteles ca de aici, se pot fabula tot felul de chestii.

Nu stiu cat de bine am reusit sa ma fac inteles, dar oricum, aceasta e o problema veche, la care s-au gandit si marii fizicieni, asa ca poate un citat din cartea "Partea si Intregul", de Werner Heisenberg, ar fi sugestiv pentru discutia asta:

"Dupa ce discutia noastra s-a concentrat o vreme asupra posibilelor erori experimentale, l-am intrebat pe Niels: Nu e ciudat ca in toata discutia asta nu vorbim niciodata despre teoria cuantica? Ne comportam ca si cum particula incarcata electric ar fi ceva asemanator cu o picatura de ulei incarcata electric sau cu bobite din maduva de soc din vechile aparate. Folosim fara nici o retinere conceptele fizicii clasice, de parca nu am fi auzit niciodata de limitele acestor concepte sau de relatiile de nedeterminare. Oare in felul asta nu apar greseli? [...] Bineinteles ca limba are acest caracter specific de ambiguitate. Nu stim niciodata exact ce inseamna un cuvant, iar sensul a ceea ce spunem depinde de legarea cuvintelor in propozitie, de contextul in care o propozitie e enuntata, de nenumarate conditii colaterale pe care nici nu le putem enumera in totalitate.[...]"
0 0
Multumesc pentru comentariu Lucian, ma bucur sa avem pe cineva care vede lucrurile mai profund.

Stiu ca functia de unda asociata unui este o distributie de probabilitati - iar reprezentarea este abstracta. Am incercat totusi sa o vizualizez ca o unda, decat deloc :).

Asa-i, teoretic se poate asocia si Universului o functie de unda, dar in practica se observa manifestari cuantice doar la nivel micro.

Incerc sa urmaresc finalitatea afirmatiilor tale - ce vrei sa spui mai exact prin faptul ca "la nivelul dimensiunilor cu care suntem obisnuiti aceasta lungime de unda este nesemnificativa" ?
0 0
Ma refer la faptul ca nu are sens, strict practic (pentru ca teoretic am aratat ca are), sa vorbim de o lungime de unda a unui obiect atat de mare cum este omul. Cred ca in loc de "nesemnificativa", ar merge si "irelevanta". Nu are importanta practica in lumea noastra mare, sa ne gandim la o functie de unda asociata omului; insa pe de alta parte, prin comparatie, la nivel cuantic, tocmai dualitatea corpuscul-unda sta la baza acestei fizici.
0 0
1) Vezi ca faci confuzie intre ipoteza lui L. de Broglie care spune ca particulele au comportament asemanator undelor, si teoria undei pilot a lui D. Bohm.

2) Nu s-a pus in evidenta experimental nici o lungime de unda in experimentul D-G, sau oricare altul. In esenta, experimentul D-G este echivalent cu experimentul cu doua fante al lui Young realizat cu particule.
...