YÓGA s. f. Școală filozofică indiană care urmărește adâncirea cunoașterii eului în scopul eliberării lui de viața materială și al contopirii cu spiritul universal; p. ext. ansamblu de exerciții care duc la stăpânirea deplină a organismului uman prin încetinirea la maximum a respirației, a bătăilor inimii și prin realizarea stării de insensibilizare totală. – Din engl., fr. yoga.
Sursa: DEX '98 (1998) |
Deci sunt două aspecte aici, fiecare putând fi tratat separat, fiecare având un impact separat şi conjugat.
Dacă adopţi stilul de viaţă yoga doar din punct de vedere spiritual, practic vorbim de o religie, iar avantajele eu nu le consider decât subiective, aparente, nu sunt definitorii doar pentru yoghini, sunt comune şi altor stiluri de viaţă bazate pe religii, dar chiar şi unor stiluri care n-au nimic cu religia. Adoptarea completă a acestui stil de viaţă însă, aduce automat în discuţie şi al doilea aspect, pentru că filozofia asta este o teoretizare a discuţiei despre acest control, chit că din punctul meu de vedere filozofia aia, fiind religie, nu o consider realistă.
În schimb legat de al doilea aspect, aici vorbim de o educare a controlului corpului, aşa cum fac şi artele marţiale de exemplu. Din acest punct de vedre există o mulţime de avantaje care devin atribute ale unui practicant de yoga.
Eu unul recomand tehnicile şi exerciţiile de control practicate de yoga, fiind convins că au rezultate bune, aşa cum le recomand şi pe cele practicate în cadrul artelor marţiale, toate prinse într-un stil de viaţă activ, energic, nerecomandând însă legarea acestor practici de vreo filozofie religioasă. În afară de faptul că acest stil de viaţă aduce o relaxare foarte bună şi sănătoasă, o eliminare masivă a stresului cotidian, ele ne sunt şi necesare pentru a evolua la nivel organic, controlul corpului generând foarte multe tipuri de reflexe, de acţiuni fizice precise, control al emoţiilor, lucruri care în mod sigur ne vor ajuta să evoluăm pozitiv ca specie. Educaţia noastră ar trebui să includă şi asemenea lucruri.
