Nikolai Vassilievitch Gogol, scriitor rus de origine ucrainieana, s-a născut pe 1 aprilie 1809 şi a murit pe 4 martie 1852. În scurta sa viaţă el a abordat în opera literară un stil original de prezentare a realismului vieţii, dezbrăcată de pojghiţa convenienţelor sociale şi morale. Şi-a atras astfel opoziţia cenzurii şi criticii vremurilor.
Romanul său cel mai cunoscut - Suflete moarte - a început să-l scrie începând din 1835, după o idee sugerată de poetul Puşkin şi l-a terminat în 1841, fiind interzis spre publicare de cenzura din Moscova. Începând din 1843, Gogol, cunoaşte o lentă dar iremediabilă degradare a stării psihice, devenind din ce în ce mai mistic. Ajunge să se creadă salvatorul moral al Rusiei pe care trebuia s-o conducă spre paradis.
În noaptea de 11 spre 12 februarie 1852, în urma unor accese ale bolii sale psihice, Gogol arde manuscrisul volumului II al romanului, acuzând dimineaţa, pe Diavol că l-ar fi înşelat. Cu o zi în urmă, pe 10 februarie scrisese o ultimă scrisoare confuză mamei sale. Refuză să mai mănânce, refuză tratamentul, pentru ca, pe 21 februarie 1852 să moară la numai 43 de ani, fiind înmormântat conform dorinţei sale în pământul mânăstirii Sfântului Daniil din Moscova.
