Stelele se nasc in medii interstelare numite nebuloase gazoase. Acestea sunt compuse din hidrogen si alte gaze si praf.
Pe parcursul a catorva milioane de ani materia formeaza o structura sferica cauzata de forte exterioare, supernove de exemplu, ce se roteste din ce in ce mai mai rapid si din cauza frecarii interne steaua straluceste (emite energie)
Gravitatia are un efect din ce in ce mai pronuntat si in cazul in care este suficienta materie, viitoarea stea se incalzeste atat de mult incat in interiorul acesteia se declanseaza fuziunea nucleara, proces care va fi motorul existentei stelei noi formate pe o perioada de cateva miliarde de ani.
Hidrogenul are un singur proton si deci necesita cea mai mica energie pentru a fuziona (deci o temperatura mai mica) eliberand energie, energie care este folosita pentru a alimenta si fuziunea heliului, si a altor elemente pana la un anumit numar atomic (cel al Fe).
Dupa terminarea combustibilului gravitatia preia din nou controlul si nucleul greu al stelei se contracta si mai mult in timp ce invelisul exterior se dilata si se raceste, datorita energiei pe care o primeste de la nucleu.
In cazul autocolapsului gravitatia determina transformarea protonilor si electronilor in neutroni si neutrini.Acest proces determina formarea unei stele neutron, cu o densitate uriasa.De asemenea procesul elibereaza o cantitate imensa de energie,care este folosita pentru a se forma elemente grele ca Fe si celelalte elemente ale tabelului periodic.
Principiul conservarii masei nu este, deci incalcat, masa transformandu-se in energie iar energia la randul ei in masa.
In functie de masa stelei, soarta acesteia este diferita de la un caz la altul, ele putand explotand, colapsandu-se, sau formand gauri negre.