Undele fizice sînt fenomene prin care o oscilație se propagă din aproape în aproape într-un spațiu. Exemplele obișnuite de unde sînt: valurile pe suprafața mării, sunetele prin aer (sau prin alt mediu), lumina, undele radio etc.
În cazul sunetului, sursa este ceva care produce variații locale ale presiunii: membrana unei tobe, un difuzor, cutia de rezonanță a unei chitare, un tub de orgă și așa mai departe. Variațiile presiunii se răspîndesc din aproape în aproape la aerul din vecinătate și astfel se propagă în spațiul pe care îl au la dispoziție. Cînd ajung în ureche sau la un microfon, variațiile de presiune sînt detectate și transformate în altceva: în ureche devin impulsuri nervoase, în microfon devin semnale electrice.
Undele electromagnetice --- lumina, undele radio, microundele, razele X etc. --- se deosebesc de undele sonore în mai multe privințe, dar o diferență importantă este că în timp ce undele sonore au nevoie de un suport --- aer, apă, oțel etc. --- undele electromagnetice nu au nevoie. De aceea lumina ne poate veni de la stele, dar sunetul nu se propagă nici un milimetru prin vid.
Undele electromagnetice sînt formate dintr-un amestec de cîmp magnetic și cîmp electric (de aici și numele). Variațiile cîmpului magnetic produc cîmp electric, iar variațiile cîmpului electric produc cîmp magnetic. Sursa poate fi de mai multe feluri; de exemplu un corp incandescent produce lumină, o antenă de emisie produce unde radio, accelerarea unor electroni poate produce raze X etc.