Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

4 plusuri 0 minusuri
1.2k vizualizari
Daca da, cum ne dezvoltăm această abilitate sau mai exact cum este memorată ea şi de ce nu mai poate fi uitată? Mai sunt si altele care odată învăţate nu mai sunt uitate?
Junior (904 puncte) in categoria Corpul uman
0 0
Eu cred ca orice informatie am acumula se stocheaza undeva in subconstient, nimic nu e pierdut, doar transformat...
Deci am putea uita ceva temporar dar niciodata pentru totdeauna.
0 0
Hai, mă, Iahim! Cum le lămureşti tu pe toate...
 "Undeva" zici?
De unde ştii tu asta? Cine ţi-a zis? Osho?
Ia adu-ţi tu aminte cum era în a doua zi după ce te-ai născut. Povesteşte-te apoi şi nouă. Bănuiesc că tu, care eşti spirit, poţi să te duci în "undevaul" ăla şi să cauţi.

2 Raspunsuri

1 plus 5 minusuri
Nu cred că este adevărat. De fapt sunt sigur că nu este adevărat. Dacă înveţi un copil să meargă pe bicicletă astăzi, îl lasă să se obişnuiască două săptămâni, după care îi impui 2 ani de pauză, va avea nevoie de o reacomodare cu echilibrul pe bicicletă.

Totul se uită, inclusiv limba. Cred că-i parte din capacitatea noastră de adaptare: dacă nu folosim, înseamnă că nu avem nevoie. Dar e doar părerea mea de profan. Poate s-a demonstrat altfel.
Senior (11.9k puncte)
5 plusuri 2 minusuri
creierul stocheaza diferite abilitati, in diferite portiuni. E mai complicat de explicat.

Mersul pe bicicleta, inotatul, condusul, folosirea diferitelor instrumente, aceste skilluri nu se vor uita niciodata, indiferent daca ai parkinson sau ai suferit de amnezie.

E foarte probabil sa-ti uiti numele, un drum pe care ai mers de 1000 de ori, o adresa, sau orice altceva ce nu este palpabil, dar skillurile nu se uita.

E posibil sa prinzi frica de bicicleta, inot, etc, in cazul unui eveniment socant, dar asta nu inseamna ca vei uita sa mergi pe bicicleta sau sa inoti.
Senior (6.9k puncte)
0 0
Interesant, insa in urma unui atac cerebral uitarea acelor "skilluri", asa cum le numesti, cum o comentezi?
0 0
Foarte interesant, dar la fel de "foarte" neadevarat. Aceste "skilluri" se uita si in Parkinson si in amnezie. Mai mult, ma deranjeaza ca sunteti foarte sigur de ceea ce scrieti, dar nu aduceti dovezi pentru a sustine aceste "certitudini".
"It is reported that the basal ganglia or cerebellum dysfunction causes deficits in procedural memory. Compared with age-matched healthy participants, patients with Parkinson disease (PD), Huntington disease (HD) or spinocerebellar degeneration (SCD) show deterioration in improvements in motor-type procedural memory tasks (such as those for riding bicycle)."
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18646622
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18175397
0 0
Eu am găsit acest link: http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/3350217/Why-you-never-forget-how-to-ride-a-bike.html.

În esenţă, în acest articol se spune că: după ce înveţi să mergi pe bicicletă şi iei o pauză, reînveţi acest lucru foarte uşor.

Ce povesteam eu mai sus, în răspunsul la întrebare are legătură cu un copil, pe care l-am văzut cum bâjbâia după un an pauză de bicicletă. A avut nevoie de o zi pentru reacomodare.
0 0
mda mai facut curios Quark ! Pot spune ca nu am mai mers cu bicicleta cam de 8 ani. Tin minte ca in liceu eram un smeu, puteam sa fac aproape orice cu bicicleta, de la mers intr-o rota 100m la sarit borduri si trepte de toate felurile. Sunt mai mult decat sigur ca voi putea sa fac aceleasi lucruri si acum, cu o oarecare teama.
0 0
Quark, in momentul in care sunt afectate ireversibil caile de transmitere neuronale (prin care ar putea fi "reactivata" memoria) sau zonele in care sunt "stocate" anumite informatii, acele informatii sunt pierdute pentru totdeauna. Este documentat cazul unui pacient care a uitat sa manance in urma unui traumatism cranio-cerebral si a fost nevoit sa reinvete acest lucru. Dr Eric Kandel (laureat al Premiului Nobel in Medicina pentru studiile realizate asupra mecanismului fiziologic al memoriei si implicit al sinapselor) prezinta acest pacient si alte cazuri asemanatoare in cartea sa, "In Search of Memory".
Si eu am avut probleme in reacomodarea mersului pe bicicleta dupa o pauza de vreo 10-12 ani.
Asa cum spunea si domnul Constantin, creierul stocheaza diferite abilitati in diferite portiuni, insa, in momentul in care acele portiuni sunt distruse sau calea prin care se ajunge la ele este distrusa, aceste informatii sunt pierdute pentru totdeauna. Acestea inca exista, dar sunt uitate prin faptul ca nu pot fi folosite. Din punct de vedere biochimic informatia exista (daca nu a fost distrusa zona respectiva), dar este inexistenta din punct de vedere functional.
0 0
Sergiu, mersi pentru explicaţii. Primul meu răspuns s-a bazat doar pe propria experienţă şi pe ceva speculaţie să-i zicem evoluţionistă.
Dar informaţiile tale şi ale lui Ciprian au lămurit în bună măsură problema.

După ce am recitit tot ce s-a scris, văd una dintre probleme este sensului expresiei "mersul pe bicicletă nu se uită". Eu am zis că se uită, pt că după o pauză semnificativă se pare că nu o iei de unde te-ai oprit, ci ai nevoie de o reacomodare. Deci ceva se uită. Dar nu totul.

La urma urmelor ce înseamnă că ştii să mergi pe bicicletă? Cred că, în esenţă, este vorba despre păstrarea echilibrului pe un alt obiect care mijloceşte contactul tău cu solul. Asta este deprinderea care se formează şi nu se uită? Pentru că ne păstrăm echilibrul în poziţie erectă învăţăm pe la un an.
0 0
mi se pare ciudat sa uiti sa mananci, de obicei toate fiintele biologice se nasc cu instinctul acesta. Cand ai 6 luni si nu stii absolut nimic si nu poti sa constientizezi nimic, instinctul de mancare este ceva banal.
E simplu ti-e foame mananci, nu ti-e foame nu mananci. Doar nu cred ca uiti si incerci sa mananci cu urechile sau cu nasu.

Creierul ramane cel mai important organ, toate celelate putand fi inlocuite fara probleme. Este destul de uimitor felul in care poate sa inmagazineze atatea informatii.
Pt un om normal orice lucru invatat, ramane invatat, daca cu trecerea timpului devenim mai stangaci asta nu inseamna ca nu mai putem face acele lucruri. Unul din motive ar fi ca ai trecut odata prin asa ceva si nu mai ai emotii sa-l incerci din nou. (ma refer aici la mers pe role , patine, schiuri,  etc..))
0 0
Poate era vorba de mancatul cu lingura si furculita, la fel cum incepe sa invete un copil de 1,5-2 ani sa manance; chiar si mestecatul este invatat de un copil, cand incepi treptat sa-i diversifici mancarea.

In alta ordine de idei, in scoala generala mergeam pe bicicleta foarte bine, am facut apoi o pauza de 3 ani, am revenit la trasee si mergeam iar bine, dupa care a urmat o pauza de 12 ani pana sa ma sui iar pe o bicicleta. Echilibrul am reusit sa il mentin, dar am mers catastrofal. Chiar as fi avut nevoie de o acomodare de cateva zile. Nu se uita ideea principala poate, dar se uita fineturile.
...