Dacă elefanții ar fi fost prima specie inteligentă și capabilă să-și pună întrebări, atunci desigur că ei s-ar fi întrebat la fel: de ce sînt elefanții cele mai inteligente animale de pe Terra? Din perspectiva asta întrebarea nu e foarte interesantă. Un animal trebuie să fie mai inteligent, mai verde, mai lung, mai rapid etc. decît celelalte, pentru simplul fapt că egalitatea este foarte improbabilă.
Dar dintr-o perspectivă exterioară și istorică se poate pune o întrebare oarecum echivalentă, însă mai interesantă: dintre speciile de animale care existau acum 10 milioane de ani (de exemplu), care aveau șansele cele mai mari să evolueze spre o specie de animale inteligente și ce anume a favorizat sau determinat apariția și dezvoltarea inteligenței?
Iar răspunsul la o astfel de întrebare nu e tocmai simplu. Există mai multe teorii. De exemplu: indivizii mai inteligenți aveau șanse mai mari de supraviețuire pentru că le era mai ușor să se adapteze la schimbările de mediu; indivizii mai inteligenți erau preferați ca parteneri sexuali; indivizii mai inteligenți erau mai capabili să coopereze în cadrul unor grupuri mai mari; indivizii mai inteligenți găseau cu mai mare ușurință o hrană mai bogată nutrițional etc. Toate acestea și probabil multe altele au făcut ca inteligența să aducă un avantaj net, iar indivizii inteligenți să lase urmași mai mulți și la rîndul lor mai viabili. Așa s-a ajuns, prin selecție naturală, la situația de azi.
Nu știm care dintre avantajele inteligenței au fost mai profitabile, dar în mod sigur acele avantaje au trebuit să fie destul de mari încît să compenseze și să depășească dezavantajele, care nu sînt deloc neglijabile: un creier mai mare înseamnă o naștere mai grea și un consum mai mare de hrană și oxigen.
Probabil din momentul în care inteligența a ajuns să reprezinte un avantaj net, selectarea ei a evoluat din ce în ce mai rapid: indivizii inteligenți știau cum să detecteze inteligența la ceilalți și își alegeau perechea și pe criteriul inteligenței, iar astfel de cupluri se descurcau mai bine decît cuplurile mai puțin inteligente: se hrăneau mai bine, se apărau mai bine de frig, secetă, sălbăticiuni etc., își puteau comunica mai bine gîndurile, înțelegeau mai bine lumea din jurul lor, se puteau organiza mai bine pentru a vîna sau aduna hrană, puteau acumula și transmite mai multe învățături de viață utile etc.