Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

4 plusuri 0 minusuri
1.5k vizualizari
Daca in societatile traditionale raporturile dintre oameni sunt reglementate de norme morale, cel mai adesea de sorginte religioasa, in societatea moderna acestea sunt guvernate de legi seculare. Presupune evolutia societatii umane abandonarea moralei ca set de legi nescrise si inlocuirea ei cu norme negociate si validate strict institutional?
Senior (6.6k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0
Sunt de parere ca etica fiecaruia tine de constiinta personala. Transpunerea acestor principii de viata sub forma unor legi nu numai ca ar denatura esenta dar s-ar prezenta sub forma unei doctrine.
0 0
Normele „de sorginte religioasă” nu sînt de fapt de sorginte religioasă, ci au fost doar acaparate și integrate de religii. Mai exact, religiile erau pe vremuri foarte numeroase și foarte diverse, dar dintre ele au supraviețuit numai acelea care au inclus și reguli morale a căror validitate fusese verificată deja de societatea umană cu mult înainte.

Singurele norme de sorginte cu adevărat religioasă sînt cele care îi obligă pe credincioși să-i respecte pe zei, să le dedice jertfe etc., adică exact normele de care nu avem nicicum nevoie.
0 0
Propuneti o cronologie sui-generis a aparitiei si evolutiei normelor morale, laice la inceput asa cum sustineti, acaparate ulterior de religii. O lectura atenta a unor tratate de istorie a religiilor si a credintelor religioase (Eliade, de exemplu) v-ar arata ca intuitia sacrului a fost una din trasaturile fundamentale care au diferentiat homo sapiens de celelalte specii. Sentimentul individual al sacrului, generator, printre altele, de reguli de adecvare la sacru (morala), a precedat practicile organizate de tip magic, samanic, initiatic, ezoteric, si sistemele doctrinare de tip teologic care s-au structurat in timp. Un exemplu : vanatorul preistoric deseneaza pe peretii pesterii un cerb. El isi inchipuie ca, prin aceasta, stapaneste "spiritul cerbului", ceea ce va spori sansa de a-l gasi si vana. Aceasta credinta genereaza regula (norma etica) ca niciun membru al familiei nu are voie sa stearga sau sa altereze desenul. Norma e derivata din sacralitatea desenului, deci e de esenta religioasa si nu este dedusa dintr-o norma laica, anterioara actiunii de a desena a vanatorului.
Un alt exemplu: eu am fost invatat in copilarie ca nu este elegant sa intep painea cu cutitul atunci cand tai o felie. Mai tarziu am aflat ca gestul este o impietate fata de semnificatia euharistica a painii. Al doilea exemplu arata felul in care o regula  religioasa  devine norma de eticheta (exigenta laica a elegantei). Acest mecanism este inversul celui banuit de dvs., prin care religia ar prelua reguli morale laice "verificate deja de societatea umana" (care societate umana, cea traitoare in copaci?), carora le-ar corupe  semnificatia, transformandu-le in comandamente divine.
0 0
Întrebarea se referă la morala de azi, dar amîndouă exemplele pe care le dați --- desenarea prăzii și interdicția ștergerii desenului, înțeparea pîinii --- reprezintă „morale” inutile, arbitrare, accidentale, cu nimic mai valoroase pentru societate sau individ decît niște superstiții copilărești.

Norme morale valoroase sînt, de exemplu: regula de aur („ce ție nu-ți place...”), interdicția omuciderii, a incestului, a furtului, a minciunii etc. Acestea au fost valabile întotdeauna, practic în toate societățile umane, semn că au fost utile, constructive. Ele au fost acaparate de religii, care eventual le-au explicat prin legende cu zei, iar religiile rămase azi se laudă că sînt adevăratele păstrătoare ale moralei. Prostii.

Se prea poate ca oamenii în vechime să fi păstrat și transmis moralele pe un suport de sacralitate (înțeleasă ca teamă de zei, de exemplu), dar descoperirea normelor s-a făcut prin încercare și greșeală și prin selecția naturală a grupurilor umane. De exemplu, triburile care nu aveau interdicția incestului aveau mai multe probleme de sănătate, deci o șansă mai mică de supraviețuire decît triburile care s-au prins la timp.
0 0
Sunt de acord cu judecatile dvs. de valoare, privind "normele morale valoroase" si va impartasesc vadita idiosincrasie pe care o manifestati fata de religii in general. Faptul ca normele morale sunt "cel mai adesea de sorginte religioasa" nu-mi produce o placere anume. Cercetarea stiintifica in domeniul istoriei religiilor si a ideilor religioase nu semnaleaza, totusi, existenta moralei in afara sacrului. O groaza de reguli sau tabuuri din lumea moderna au la baza prescriptii morale venite din interiorul religiilor (sorginte religioasa), ca ne place sau nu. Europenii nu mai au prejudecati in legatura cu "curatenia carnii de caine" , dar continua sa nu o includa pe lista alimentelor firesti. Avantajul biologic care decurge din evitarea incestului este evident. Renuntarea la competitie in ceea ce priveste imperecherea, prin respectarea poruncii - sa nu poftesti la femeia altuia - nu confera insa un avantaj evolutiv, limitand mecanismele de selectie care ar presupune lupta intre masculi (finalizatata cu uciderea celui invins, deci incalcarea altei porunci). Cu toate acestea, regulile se pastreaza in spatiul etic, ba au fost codificate si juridic, desi sunt nefundamentate biologic si au o sorginte religioasa. Pentru ca intrebarea mea se refera la societatea moderna as accentua ca apar norme etice noi, in pas cu evolutia societatii, cu boomul informational, cu imensele posibilitati de comunicare prin Internet etc. Este clar ca religiile ocupa un rol din ce in ce mai mic in gestionarea moralei societatii moderne, in ciuda eforturilor de a ramane importante. Dar nu as vrea sa incep sa-mi raspund singur la intrebare.
0 0
Evident că morala și sacrul coezistă. La fel coexistă frica și foamea. Dar asta e numai pentru că omul are și frică, și foame, și sacru, și morală. Coexistența nu înseamnă cauzalitate. Nu putem deduce că sacrul creează morala.

Nu sînt convins că sacralitatea este cea care a făcut ca europeanul să nu vrea să mănînce carne de cîine. Relația omului cu cîinele are alte avantaje pentru om (pază, în primul rînd), mult mai valoroase decît puțina carne pe care o poate da un cîine. Comparați cu porcul și va fi clar. Un avantaj similar probabil îi face pe hinduși să nu mănînce carnea de vacă: acela că vaca vie este valoroasă pentru laptele pe care îl dă ani și ani, în timp ce prin tăiere rezolvi problema mîncării pentru cîteva zile.

„Să nu poftești la femeia altuia” cred iarăși că nu este o normă de origine religioasă, ci are un avantaj biologic net. Omul nu poate supraviețui decît în grup, deci supraviețuirea grupului este esențială. Iar pentru ca grupul să supraviețuiască e nevoie de optimizarea echilibrului dintre tendințele competitive și cele colaborative. Degeaba cîștigă bărbatul alfa toate femeile dacă în final grupul se destramă din cauza conflictelor, punînd în pericol copiii, sau dacă indivizii care ar fi putut contribui la supraviețuirea grupului ajung să fie uciși de cîștigător.

Știți desigur că, din punct de vedere strict biologic evolutiv, unica măsură a succesului o reprezintă transmiterea informației genetice. Nu contează dacă asta înseamnă supraviețuirea individului (de exemplu canibalismul sau fratricidul poate fi o cale viabilă) sau supraviețuirea grupului (de exemplu prin apariția unor norme sociale care promovează altruismul și cooperarea). Din perspectiva asta îngustă gena este esența vieții, ea este cea care trăiește cu adevărat, iar organismul e doar un accesoriu, un vehicul, pentru supraviețuirea acestei gene egoiste. Abia foarte recent pe scara evoluției au apărut vietăți (în particular în civilizațiile umane recente) care decid să se împotrivească „dorinței” genelor, de exemplu prin folosirea de metode de evitare conștientă a reproducerii sau prin renunțarea totală la sex. Apropo de asta, și revenind la moralele de origine religioasă, au existat religii care au inventat superba normă morală a abstinenței sexuale totale a tuturor adepților, cu sau fără castrare. Nu e de mirare că aceste religii au dispărut: și-au tăiat craca de sub picioare. Asta da normă de sorginte religioasă, cu un evident dezavantaj biologic!

Îmi cer scuze că m-am întins la vorbă în comentarii. Ar fi fost frumos să vă răspund la întrebare, dar e prea grea pentru mine. Mai exact mi-e ușor să spun că da, evident, este nevoie de morală în societatea modernă (pentru că la nivel intuitiv sînt convins că așa este), dar mi-e greu să fac o argumentare cu cap și coadă de care să fiu eu însumi mulțumit. N-aș vrea să dau răspuns într-o doară și nici nu vreau să emit un verdict arbitrar.
0 0
Faptul ca sacrul a creat morala nu este dedus ci observat. Aveti dreptate, remarca mea ca in societatile traditionale morala (cel mai adesea de sorginte religioasa) guverneaza raporturile sociale a creat o dezbatere prea mult inclinata pe raportul morala-religie. Asta nu a facut, totusi, discutia mai putin agreabila. Ar fi interesant de studiat si raportul lege-morala, lucru care a facut si face parte din preocuparile filozofiei.
0 0
puiu.. o intrebare buna urmata discutie interesanta in care subscriu punctului de vedere formulat pe larg de AdiJapan, nu pentru ca tu puiu nu ai facut remarci pertinente, ci doar usor superficiale, iar precizarile lui Adi mi se pare ca clarifica un punct de vedere larg raspandit intre cei cu convingeri seculare, punct de vedere care are un suport rational si critic foarte puternic in intreaga lume.

3 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
As fi vrut numai sa comentez, dar era pacat sa ma inserez in asa frumusete de dialog intelectual ca cel de mai sus- asa ca zic si eu aici doua vorbe:

Ca raspuns de principiu, DA, este nevoie de precepte morale, cu observatiile urmatoare:

Preceptele morale umane cred eu ca vin din doua directii:

-una subiectiva - tinand de mediul social-cultural-religios in vigoare la un moment dat pe un anumit areal dat (schimbatoare de-a lungul epocilor, de pilda ce era permis in niste civilizatii avansate ca ale grecilor si romanilor era interzis putin mai tarziu);

-una obiectiva, tinand de sanatatea speciei (le-am putea incadra generic ca fiind de "igiena" in sens larg). Un exemplu este si controversa cu dezincriminarea incestului - a se vedea intrebarea lui Gogu. Si mai era intrebarea cu eutanasia, s.a.m.d.

Vis a vis de a doua asertiune a lui Puiu, cred ca maturizarea civilizatiei la scara planetara va face sa se pastreze in codul de legi aproape exclusiv precepte de tip obiectiv, dar va continua sa existe in paralel si morala social-religioasa.
Senior (8.7k puncte)
0 plusuri 0 minusuri
Morala va ramane, intr-o forma sau alta, una din componentele societatii. Omul este si o fiinta morala, chiar daca unii semeni ai nostri par sa nu aiba nici un set de valori morale. Explicit sau implicit, atat cat vor fi oameni pe Terra, morala nu va disparea. Nu poti cuprinde totul in legi scrise. Desigur, valorile 'moralei' de maine vor fi altele decat cele de acum 3000 de ani.
Junior (1.3k puncte)
0 plusuri 0 minusuri
Da, este nevoie, numa ca-i mai greu sa fii moral, mai ales cind te uiti la clasa politruca.
Experimentat (3.3k puncte)
...