Filmul acesta a reusit sa transpuna in imagini una dintre cele mai frumoase intalniri transcedentale. Cand l-am vizionat in adolescenta, imi amintesc ca am plans atat de mult la final, asta pentru ca m-a marcat profund intelegerea ca stiam atat de putin despre oameni, lume, univers. Stiam, totul nu era decat efect special, insa plana la limita fina a stiintei si emotiei.
Din nou, ideea fotonului, a dematerializarii, a existentei unor alte civilizatii care sunt constiente de noi. Probabil ce m-a atras in mod special la aceasta ecranizare a fost rigurozitatea stiintifica. Momentul saltului eroinei intr-o alta dimensiune, transpune exact legile fizicii cuantice. Timpul nu devine decat statica aparenta, fiind caracterizat de alte paradigme decat ceea ce noi cunoastem.
Mai intervine si actul artistic al lui Jodie Foster, care, cel putin pe mine, m-a electrizat. Omul de stiinta constiincios, capabil sa accepte inimaginabilul, lipsit de egoismul lui " eu stiu totul". Ar mai fi si faptul ca au reusit sa creioneze "intalnirea" dintre civilizatii, una tanara alta milenara, intr-un mod simplu, lipsit de ifose consumeriste.