Iahim spune prostii (din nou). Masa bușteanului nu se transformă în energie, ci rămîne masă, și anume masa gazului emis în atmosferă.
Lemnul este alcătuit în principal din compuși de carbon: celuloză, hemiceluloză și lignină. Prin ardere acești compuși de carbon se combină cu oxigenul din aer și formează CO2 și H2O, ambele sub formă gazoasă, care se împrăștie în atmosferă. Deci acesta e răspunsului: masa bușteanului se duce în atmosferă. Substanțele din buștean care nu ard (circa 1% din masa lemnului uscat) rămîn sub formă de cenușă, care se compune din carbonat de calciu, săruri de potasiu și fosfor, precum și cantități mici de săruri și oxizi ai unor metale mai grele (fier, cupru, zinc etc.).
Energia termică care rezultă din arderea bușteanului este o energie de tip chimic. Prin ardere, energia conținută în legăturile chimice ale substanțelor din lemn este eliberată sub forma energiei termice a gazelor CO2 și H2O care ies din reacție.
E ușor de demonstrat că Iahim spune prostii și că masa bușteanului nu s-a transformat în energie. Dacă s-ar transforma, un calcul simplu arată că 30 kg echivalează cu 2,7 EJ (exajoule), adică de două ori mai multă energie decît cea eliberată în cutremurul devastator de anul trecut din Japonia, cel cu magnitudinea de 9,0. Eu unul n-aș vrea să fiu aproape de bușteanul acela care se transformă integral în energie. Sau, dintr-o altă perspectivă, un buștean de 30 kg transformat în energie ar da de vreo 15 ori mai multă energie decît consumul anual de energie electrică al României. E ceva pentru un biet buștean, nu?
Un aspect cunoscut de puțină lume este fenomenul oarecum invers al arderii lemnului, și anume crearea substanței lemnoase. Multă lume își imaginează că masa de lemn a copacilor își are originea în substanțele absorbite din sol. În realitate, masa de lemn uscat vine în proporție covîrșitoare din dioxidul de carbon absorbit din atmosferă. Prin fotosinteză CO2 din aer se transformă în compuși de carbon (care devin masa lemnoasă) și oxigen (care e eliberat înapoi în atmosferă). Astfel, una din metodele naturale de a reduce cantitatea de CO2 din atmosferă constă în a planta puieți de copaci care prin creștere înmagazinează cantități mari de carbon.