Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
1.1k vizualizari
Cred ca multa lume stie de aceste cuvinte atribuite lui Socrate. Socrate nu a lasat vreo lucrare scrisa, asa ca din filosofia socratica a ramas ce ne-a fost transmis de catre cei ce i-au fost prieteni sau parteneri de dialog.

Sofismele sunt afirmatii false dar aparent valide.

"Stiu ca....."  presupune ca stiu ceva.

"......nu stiu nimic" presupune ca nu stiu nimic.

Daca nu stiu nimic inseamna ca nu pot sti "Stiu ca...".

Din cate am inteles Socrate era impotriva sofistilor pentru ca se pare  ca sofistii nu urmareau cunoasterea vreunui adevar ci succesul social si economic prin instruirea tinerilor in utilizarea mestesugita a cuvintelor astfel incat sa convinga auditoriul.

E ciudat ca tocmai aceasta afirmatie a strabatut secolele de la Socrate incoa'.

Ma gandesc ca Socrate e un fenomen "reactiv" la curentul sofist. Poate ca uneori a imprumutat astfel de artificii ale limbajului ca punct de plecare pentru deschiderea in fata dialecticii.

Adica, daca ma angajez intr-un dialog pentru aflarea unui adevar, trebuie sa plec de la premisa ca stiu ca nu stiu nimic.

Sau "Stiu ca..." se petrece acum.

"Nu stiu nimic...." se petrece in alt acum.

Se poate ca am stiut ceva la inceputul gandului, dar apoi nu am mai stiut.

Si in acest caz timpul ar fi imanent cunoasterii? Adica orice cunoastere se petrece in timp, inclusiv cunoasterea autoreferentiala a mintii si in acest caz ar fi timpul suficient pentru trecerea de la starea de necunoscator la aceea de cunoscator?

Oare cum ar mai putea fi inteles acest enunt fara sa se autoanuleze?
Junior (519 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie

Te rugam sa te autentifici sau sa te inregistrezi pentru a raspunde la aceasta intrebare.

...