Un corp negru e un corp idealizat, care absoarbe orice radiație incidentă, la toate lungimile de undă, și nu reflectă nimic. Prin încălzire emite din nou la toate lungimile de undă, inclusiv în vizibil, cu un anumit spectru. Teoretic, numai la temperatura de 0 K nu emite deloc, dar în practică ochiul uman începe să vadă radiația emisă abia de pe la 500°C în sus.
La cutia cu gaură lucrurile stau cam așa: gaura cutiei (nu toată cutia) e cea care aproximează bine un corp negru, chiar dacă nu e făcută dintr-un material care are proprietățile unui corp negru. Așa se fac surse de radiație etalonate: iei o cutie (metalică, ceramică etc.) cu o gaură mică și o încălzești. Radiația care iese pe gaură are cu bună aproximație aceleași proprietăți (spectru, intensitate) ca un corp negru de dimensiunea găurii. Aproximația e cu atît mai bună cu cît gaura e mai mică decît cutia.
Corpurile reale încălzite nu emit la fel ca un corp negru, ci mai slab. Există o relație între cît absoarbe un corp și cît emite el prin încălzireMai exact, dacă un corp are la o anumită lungime de undă absorpția de x la sută din lumina incidentă, atunci la aceeași lungime de undă are o emisie de x la sută din cît emite corpul negru.
Aurul se topește pe la 1000°C, deci o temperatură suficient de înaltă pentru ca ochiul să vadă incandescența. Găsiți pe YouTube filme cu aur topit, de exemplu cînd e turnat în forme (lingouri etc.). Fierul se topește mai sus, pe la 1500°C, deci incandescența e și mai intensă. La aceeași temperatură, aurul și fierul nu emit exact la fel, dar seamănă foarte bine.
