Ceasul biologic ar putea fi un instrument intern, subiectiv, de măsură a timpului.
Peste acest instrument intern se suprapun toate procesele biologice prin care corpul își dezvoltă potențialul.
Pentru semnificația dată în mod obișnuit ceasului biologic, periodicitatea ar putea fi un termenul mai adecvat. Ceasul pare o îngustare a perspectivei, deoarece conține o nuanță care scoate în evidență mentalitatea de valorizare prin target, extrinsecă și nu intrinsecă, a omului și a vieții omenești. Procesele biologice au periodicitatea lor construită în mii de ani de adaptare la mediu și încă avem o mare adaptabilitate. Se poate specula că viața e o cursă contracronometru în care trebuie să bifăm jaloanele într-o anumită ordine. Se cade ușor în această fatalitate.
Din alt punct de vedere, s-ar poate spune ca periodicitatea proceselor biologice a apărut ca adaptare a minții inconștiente. Centrii subcorticali care reglează starea de veghe, atenție și vigilență, respectiv căile hormonale corelate cu acestea își modulează activitatea în funcție de stimulii primiți de la interfață (simțurile: văz, auz, gust, miros, simț tactil) pentru a sesiza schimbările din mediu favorabile activității umane.
Dacă disociem periodicitatea adaptativă de abilitățile inconștiente ale minții omenești, putem cădea în extrema predestinării și a designului inteligent, în care viața ne este dinainte trasată și responsabilitatea noastra se reduce dacă ne îndeplinim sau nu obiectivele stabilite de agentul cauzal al existenței noastre.
La nivelul genomului există gene care se activează dupa un anumit timp sau în anumite condiții de mediu. (ex. declanșarea pubertății începe în creier, apoi apar modificările hormonale). La nivelul creierului există neuroni care dacă nu sunt folositi involuează. Putem spune ca ireversibilitatea timpului concordă cu ireversibilitatea unor fenomene. Fie că vorbim de plasticitate neuronală sau genetică, acestea au maximele și minimele lor.
Un alt punct de vedere ar fi următorul: creierul nostru are propriul sau mecanism intern de măsurare a timpului. Este mai vizibil cand vorbim de secunde, minute și ore. La intervale mai mari este mai greu de pus in evidență și precizia diminuează. Nu se știe dacă desfășurarea secvențială a proceselor biologice are loc după un timp intern al subiectului sau este evoluția normală, predictivă dupa legi exacte, a agregatului bio-molecular ce constituie individul respectiv.
Deși la nivelul minții conștiente putem evalua numai timpul retrograd și foarte puțin în viitor, pentru că ne putem proiecta mintea in trecut mult mai ușor decât în viitor, la nivel inconștient este posibil ca prin intențiile noastre să ne proiectăm mintea în viitor, mai puțin precis, deoarece sunt multe variabile care interferă cu capacitatea de predicție.
Oarecum, conceptul de ceas biologic include prea multă predeterminare, de aceea periodicitatea ar fi de preferat. Dar și predeterminarea există. Poate că în contrast cu periodicitatea, ireversibilitatea procesului de îmbătrânire ne poate face mai conștienți de valoarea prezentului.