Considerand universul ca fiind total determinist, liberul arbitru nu exista!
Cel putin definitia lui devine insuficienta, forma actuala a acesteidefinitii fiind mai degraba descriere a iluziei ca decidem cu o independenta nemarginita. Asta ar presupune exact ce spune Iahim, anume ca exista o entitate independenta de corp (sufletul) care stie ea sa decida singura, iar asta e parerea si una din afirmatiile creationistilor, pentru care insa nu ofera nici macar o singura dovada. Omul este o entitate biologica formata la randu-i din simbioza a unei multimi impresionante de vietuitoare mai mici, insa care izolate nu pot exista in conditii obisnuite; la randul lor acele mici vietuitoare sunt o forma de organizare biologica inferioara, apoi o sa ajungem la organizarea fizico-chimica a materiei la nivelul moleculelor, atomilor, ... etc.
Faptul ca decidem in orice situatie in care exista mai multe optiuni si ca avem IMPRESIA ca o facem independent este legata de faptul ca nu constientizam toate determinarile ce actioneaza in momentul sau in legatura cu decizia de luat. Creierul este suficient de complex incat sa ne confere constiinta de sine, o proprietate de exceptie, dar nu singura importanta. Ideea este ca creierul este o structura complexa de organizare a materiei, in care acumularile cantiative au reusit sa aduca salturi calitative ale materiei in sine, dar si a manifestarilor mentale, informatiile stocate capatand calitati deosebite, complexitatea acestora crescand pe masura acumularii de informatie. Ganditiva la ceva de genul celor 2 binecunoscute substante chimice Clorul(Cl) si Sodiul (Na), care separate au propietati fizico-chimice bine definite (primul e un gaz cu o reactivitate relativ ridicata, greu de gasit liber in stare pura, al 2-lea e un metal cu o reactivitate foarte mare, greu si el de gasit in natura in stare pura), care combinate formeaza o alta substanta cunoscuta, sarea (NaCl) cu proprietati fizico-chimice radical diferite de cele ale componentelor sale.
Nu pretind ca inteleg perfect mecanismul determinist care produce decizia, insa mi se pare ca un asemenea mecanism ar furniza cea mai buna explicatie pentru o anume decizie, si nu un liber arbitru independent. Cand vorbesc de determinari in ce priveste manifestarea mentala a unui om, ma refer atat la notiuni complexe ca personalitatea, educatia, religia, mediul social, convingeri personale etc, care la randul lor sunt interconectate si interdependente, dar si la conditionarile mai usor de inteles pentru fiecare dintre noi, pe care le putem constientiza de fapt. A predinde ca exista ceva izolat in toata complexitatea asta, atat la nivel macro, cat si la nivel micro sau chiar la scara la care simturile noastre ne dau informatii directe.. mi se pare imposibil. Nimic nu e izolat, totul se afla intr-o forma de simbioza cu entitati alaturate, incepand de la scara microcosmosului si mergand pana la fenomenele cosmice.