Vad ca intrebarea e tare veche, insa trebuie sa lamuresc niste aspecte.
1. Factura este un document emis doar de persoane juridice (firme, persoane fizice autorizate, asociatii etc.) pentru un bun vandut/serviciu prestat. Emitentul poate fi sau nu platitor de TVA. Nici macar nu presupune predarea marfii/prestarea serviciului in acel moment, ci doar obligatia de a face asta. Predarea marfii se face pe baza avizului de expeditie, iar prestarea serviciului poate fi anterioara sau dupa ce s-a emis factura. Exista si facturi pentru prestari de servicii in avans (de exemplu abonamente de hosting pe un an).
2. Plata poate fi facuta cash, si aici intervine chitanta sau bonul fiscal. Chitanta poate fi emisa de orice persoana juridica, bonul doar de cei cu case de marcat (vanzare cu amanuntul). Bon de asemenea se poate emite si pentru platile prin banca (cu cardul), insa chitanta e doar pentru cash.
3. Bonul nu este factura. Exista tranzactii unde se da doar bon, dar nu inseamna ca tine loc de factura. Daca bonul are CIFul firmei pe el atunci este factura simplificata - se poate deduce TVA pe baza lui fara a mai cere si o factura insotitoare. Insa aceste facturi simplificate nu se declara la ANAF ca tranzactii intre persoane platitoare de TVA. Exista si plati unde sa da doar chitanta fara factura (de exemplu intretinerea de bloc sau chirii catre persoane fizice), dar de regula chitanta e insotita si de factura.
In concluzie, factura este importanta pentru firmele platitoare de TVA pentru a deduce TVA aferent si a plati mai putin la stat. Facturile sunt platite prin chitante, bon, sau pur si simplu transfer bancar (unde nu mai exista nii bon, nici chitanta). Pentru neplatitorii de TVA, acestia isi pot inregistra tranzactiile si pe baza bonurilor fara factura.
PS: Sunt contabil. :)