„Stările terminale se referă la agonie, moarte clinică şi moarte biologică. Moartea clinică trebuie net diferenţiată de alte situaţii clinice, care nu fac parte din stările terminale şi au tratamente diferenţiate (sincopa, lipotimia, colapsul, şocul, coma). În moartea clinică accidentală, în spital şi în afara lui, se vor începe imediat, într-o ordine strictă manevrele de reanimare. Din punct de
vedere medico-judiciar, notarea orei exacte a decesului se face la ora renunţării la manevrele de reanimare şi nu în momentul stopului cardiac (moartea clinică), cu speranţe încă prezente. Dacă în ţara noastră noţiunea de moarte clinică este relaţionată cu începutul stopului cardiac, în multe alte
ţări, interesul recoltării unor organe pentru grefare (inimă, rinichi, vase, cornee) a schimbat noţiunea de moarte clinică. Accidentatul este considerat în moarte clinică odată cu diagnosticul de moarte a creierului (pus pe date obiective şi consult interdisciplinar), deşi inima continuă să bată. În această privinţă, disputele în medicină şi justiţie nu au încetat. Criteriile şi definiţiile vieţii şi ale
morţii în stările terminale acute, accidentale sunt încă discutabile. Noi considerăm că moartea clinică începe odată cu oprirea inimii, indiferent de starea creierului, iar manevrele de reanimare nu se vor sista la un accidentat în comă prelungită, atâta timp cât inima nu s-a oprit. Desigur progresele chirurgiei de transplantare vor modifica şi la noi aceste noţiuni în anii următori.” (Revista Română de Bioetică, Vol. 6, Nr. 4, Octombrie – Decembrie 2008, ETICA RESUSCITĂRII CARDIO
RESPIRATORIE, http://www.bioetica.ro/index.php/arhiva-bioetica/article/download/92/114)
Ca un rezumat moartea clinica a fost definita acea stare asociata cu incetarea tranzitorie a activitatii unui organ vital(creier sau cord) urmata de reluarea activitatii acestuia, sau incetarea definitiva urmata de incetarea si a celuilalt, cand survine moarte biologica.
Cand inceteaza activitatea creierului mai intai, dar exista batai cardiace spontane, se numeste stare vegetativa. Denumirea de moarte clinica a fost utilizata pentru oprirea cordului cand creierul inca functioneaza. Vedem ca au aparut schimbari in defintii. Dar cred ca intrebarea ta are mai mult o latura filosofica si cauta in acelasi timp o legatura cu stiintele exacte.
Contradictia extrema intre instinctul de supravietuire si dezintegrarea fizica determina niste modificari ce intr-un limbaj normal pot fi usor interpretate ca experiente fantastice/mistice/ extracorporeale.
Moartea este un fenomen extrem, cea mai puternica criza la care este supus creierul. Ce se intampla biochimic cu el in momentul mortii?
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3769617/pdf/fnhum-07-00533.pdf
Din punctul meu de vedere, e interesant de observat:
- Creierul in moarte clinica nu mai primeste stimuli externi si totusi el lucreaza; fie este o „celula de criza” care se activeaza si probabil creierul isi autosugestioneaza (ca in schizofrenie) existenta unei dimensiuni in acord cu convingerile sale cultural-religioase din timpul vietii. Pot aparea imagini demult stocate in subconstient ce acum ies la iveala.
- Creierul isi faciliteaza trecerea prin aceasta criza prin descarcare de substante care in general dau o stare de bine, desi nu toate experientele descrise sunt pozitive.
- Conteaza probabil si imprejurarile in care apare, daca esti ranit pe un camp de lupta sau intr-o cursa de formula 1 si in corp s-a descarcat inainte adrenalina nu ptem sti ce efect are asta asupra creierului in starea sa finala. Daca esti intr-o stare de meditatie sub un copac batran in mijlocul unuei campii imense si ultima imagine e un apus magnific, saltul nu pare a fi intre stari energetice foarte diferite, astfel ca reactia creierului poate fi in functie de variatia entropiei sistemului biologic.
- Stiinta noastra este o stiinta a viului si a concretului. Stiinta se bazeaza pe logica si dovezi. Moartea este un punct de trecere ireversibila in necunoscut. Acel necunoscut poate fi nimicul absolut sau orice altceva. Mie mi se pare la fel de absurd faptul ca existam cu faptul ca murim. De ce mai degraba nu ar fi decat nimic? De ce sa apara BB? Viata e un mister la fel de mare ca si moartea.