Pentru a putea publica, trebuie să vă înregistraţi.
Vf. folderul Spam după înregistrare.
Pune o întrebare

Newsletter


3.6k intrebari

6.7k raspunsuri

15.3k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 1 minus
2.5k vizualizari
Intrebarea mi-a venit de la urmatorul gand: daca m-ar intreba cineva ce momente de reala glorie din istoria poporului roman stiu, ce i-as spune?

Sunt curios de raspunsurile voastre. Si poate nu va duceti prea mult in timp, adica sa ramanem la romani, sa nu mergem pana la daci.
Senior (11.9k puncte) in categoria Istorie

6 Raspunsuri

2 plusuri 2 minusuri
Momente cu osteni si domnitori performand intru apararea patriei parca nu mi-ar placea sa amintesc, mai ales ca sunt povestiri ce au fost supuse permanent procesului de mitificare si, mai nou, de demitizare,

dar imi amintesc (unele din povestile parintilor) cu placere momente insotite de o reala emotie in intreaga tara si care au adus glorie Romaniei la nivel planetar, cum ar fi victoriile gimnastelor, Cupa Campionilor din 86, victoriile lui Nasty in turneele de Mare Slem, victoriile handbalistilor din echipa de aur, victoriile atletilor si canotorilor...deci sport...numai sport.

Alte momente de glorie nu prea cred sa fi avut...premii Nobel ori descoperiri epocale prin Romania nu am prins, iar de ar fi fost cazul, nu erau atat de mediatizate cat sa putem vorbi de momente de "reala glorie".
Senior (7.5k puncte)
1 plus 1 minus
Salut Quark.

Ar trebui sa iti vina imediat in minte lozinca:„Pe aici nu se trece!”(Eremia Grigorescu)-Lupta de la Oituz.

„Nici pe aici nu se trece!”(Eremia Grigorescu)-Lupta de la Marasesti.Razboiul pentru Intregirea Neamului care a dus la marea unire din 1 Decembrie 1918.PA
Junior (435 puncte)
editat de
5 plusuri 0 minusuri

Este buna intrebarea !

Ma rezum la momentele istorice, astea imi par importante la scara mare. Noi ca romani (verzi), ne place sa ne supraevaluam. Eu prefer o viziune mai critica, cred ca este mai constructiv, caci stim de unde ar trebuie sa plecam ...

- Desi ni s-a pus in vedere sa nu coboram prea mult in timp, trebuie sa mentionez  imensul stat al lui Burebista; Era asa de puternic incat si-a permis sa se amestece in politica Imperiului Roman, dar din pacate n-a pariat pe calul castigator - stiti povestea...

- Apoi prima mare Unire, a lui Mihai Viteazu. Din pacate s-a bazat prea mult pe forta armelor (in buna parte mercenari straini) si n-a avut sustinere politica in teritoriile romanesti. Ori ii trebuiau mai multi bani, ca sa utilizeze forta pana la capat - dar de unde atatia bani ?

- Apoi Unirea din 1859. Acolo a fost un exemplu memorabil de conlucrare politica intre varfurile romanilor ! Dar nu scapati din vedere ca era vorba de generatia pasoptista, TOTI educati in strainatate ! Sa mai amintim si ca unii capi moldoveni s-au impotrivit unirii, temandu-se ca centrul puterii va bascula spre Bucuresti in detrimentul Iasului - si chiar asa s-a intamplat..,

- 1866 inscaunarea Regelui Carol I. Din nou fortele politice au jucat magistral. Cuza a avut merite foarte mari in modernizarea noului stat romanesc, dar situatia internationala ameninta sa-l spulbere de pe tron si sa desfiinteze Unirea. Numirea unui print german, ruda cu mai toate casele regale din Europa, a fost o lovitura magistrala a politicienilor, chiar daca a opinia publica a fost contra !

- Razboiul de independenta din 1877 - primul razboi modern purtat de Romania.

- Primul razboi mondial si Marea Unire. Din nou politicienii (dar si Regele Ferdinand) au jucat magistral - desi la un moment dat partida parea pierduta !

- "Revolutia" din 1989 (la care am participat direct - de naiv ce eram) NU mi se pare un eveniment pozitiv 100%, statele din zona noastra au avut parte de revolutii de "catifea" si de tranzitii mai eficace.

- Aderarea la NATO si UE - cu bune si cu rele, ne-a readus in randul statelor civilizate, chiar daca am ramas o Cenusareasa la nivel de venituri, astazi beneficiem de marea parte a oportunitatilor celor din vest. Stiu ca sunt voci care apreciaza aceste evenimente in mod negativ, dar consider ca nu sunt realiste. Sansa noastra este o Europa Comuna, fara granite, chiar daca va mai fi dificil economic si vom pierde ceva din identitatea nationala - dar nu stiu daca acesta este neaparat un lucru rau ...

Senior (8.7k puncte)
2 plusuri 2 minusuri
Prima si a doua unire sint  momente de glorie! Indepartarea lui Cuza si zilele de azi sint momente de impilare, de lipsa a demnitatii nationale.
Experimentat (3.2k puncte)
3 plusuri 1 minus
Unul din marile momente de glorie din istoria romanilor este victoria lor răsunătoare în războaiele cu dacii. Traian era așa de fericit de biruință că a declarat 123 de zile de sărbătoare în tot imperiul și a comandat construcția celebrei columne.

Poate vi se pare că am răspuns la altă întrebare. Nicidecum. Ați scris „poporul roman”, am citit „poporul roman”. Data viitoare scrieți cu diacritice, ca să se înțeleagă. E foarte ușor. Ce-i drept, pentru asta trebuie să consumați un minut din viață.
Expert (12.8k puncte)
0 0
Corect. De astăzi o să scriu cu diacritice.
3 plusuri 0 minusuri

Am cautat in DEX definitia gloriei si ea se raporteaza la cateva cuvinte cheie: faima, renume, recunoastere, pentru fapte si/sau insusiri exceptionale. Toate astea vin din afara obiectului analizat. Prin urmare, pentru a  masura gloria unui popor, roman in cazul de fata, ar trebui sa vedem cum percep strainii faptele sau insusirile noastre, altfel ar fi doar un exercitiu narcisistic.  Momentele de glorie ale popoarelor sunt rare si ele au caracter de obicei revolutionar, sunt acele momente in care masele populare si-au luat soarta in propriile maini, au probat curaj si clarviziune, au reusit sa-si impinga istoria inainte cu propriile forte. Prin aceasta prisma, gloria poporului francez s-a consumat in 1789, poporul englez a avut momentul lui de glorie la 1642, iar americanii la1776. Multe sunt si popoarele care nu au avut aceste momente de glorie ceea ce nu le face mai putin onorabile.Nu cred in momente de glorie, cred in starea de glorie. Mai cred ca adevarata glorie a unui popor este cea pe care i-o aduc elitele sale. Din acest pdv, gloria ca stare  tine de respectabilitatea pe care o poate aduce unui popor capacitatea sa de a produce elite. Fara premii Nobel poporul nostru a demonstrat, cred, o capacitate exceptionala de a produce elite si nu doar in sport. Cantemir, Eminescu, Vuia, Coanda, Vlaicu, Victor Babes sau Nicolae Paulescu, Brancusi sau Enescu, Cioran, Eliade sau Eugen Ionescu, Titulescu, Celibidache, Iorga, Parvan, Grigore Moisil si multi, multi altii, au facut cinste Romaniei, fiind deschizatori de drumuri, creatori de scoala, personalitati de prima marime la nivel mondial. Azi, cercetatori romani de marca umplu marile universitati si laboratoare din lume si nimeni nu stie macar cum ii cheama, dar ei sunt si fac cinste poporului roman. Marile orchestre simfonice abunda de instrumentisti romani exceptionali dar acasa sunt necunoscuti. Poporul roman e glorios prin elitele sale si prin fertilitatea cu care produce elite. Dar  respectul pe care il citim in ochii strainilor pentru aceasta, ca masura posibila a starii de glorie, nu ne scuteste de obligatia de a ne cunoaste, asuma, afirma, ajuta si respecta si noi propriile valori, adica partea noastra buna. Aici nu mai suntem gloriosi. Deloc.

P.S. Sunt de acord cu enumerarea lui Truth. As mai adauga 23 augus 1944. Istoricii spun ca decizia Romaniei a scurtat razboiul cu 200 de zile. Adica romanii, cu sacrificii imense, au daruit 200 de zile pacii mondiale. Ar fi un motiv de mandrie, dar care nu ne-a adus cine stie ce glorie in fata lumii. N-au vrut Stalin, Churchill si Roosevelt.

Senior (6.6k puncte)
editat de
0 0
post 23 august a fost un sacrificiu inutil. in timp ce noi am intors armele si i fugaream pe nemti, rusii inaintau bine mersi pe seama sacrificiilor noastre umane si ne arestau generalii care au fost pe frontul din est. argumente: a fost 23 august numai pentru noi (pentru ei a fost 12 septembrie, data semnarii armistitiului de catre rusi), iar noi nu am fost primiti la masa tratativelor ca tara invingatoare si ca invinsi. apoi tratativele preliminare de armistitiu de la cairo, stokholm de ce nu s/au finalizat. sa ne spuna djuvara ce facea la stockhlom in timp ce ai nostri asteptau infrigurati rezultate.
exista o carte "romania orientala" scrisa de m.ionescu care explica de ce au fost limitate elementele de glorie la romani.
de ce in istoria studiata de noi fiecare domnitor glorios era dublat de un frate, unchi tradatori (vlad uzurpatorul, radu cel frumos, petru aron ;i multi altii va spun ceva?). singurul moment glorios in romania a fost domnia lui cuza. restul a fost fie interese meschine, fie lipsa de inspiratie, fie lipsa de management. da, de management. cand istoria a chemat pe oamenii potriviti "la butoane" acestia nu au stiut ce sa faca. de exemplu, cand am intrat in primul razboi mondial eram eroii europei. dar ne/a pus aghiuta sa facem pace separata cu nemtii. cand acestia s/au recunoscut invinsi, cine ne-a mai bagat in seama la tratativele de pace de la paris?!? iar acum cat contam noi romanii pe harta europei sau a lumii?!? doar piata de consum si exportatori de cersetori. O, shenghen!
...