Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 1 minus
1.6k vizualizari

Dacă consideraţi că există astfel de diferenţe, ar putea fi enumerate ceva particularităţi specifice celor ce privesc viaţa din perspectivă evoluţionistă, respectiv celor ce o percep din perspectivă creaţionistă? Care ar fi trăsăturile de personalitate şi/sau tipul de gândire predominant ce consideraţi că ar putea corela pozitiv şi semnificativ cu o percepţie asupra vieţii din prisma evoluţionismului? Dar în ceea ce priveşte percepţia creaţionistă?

 

 

Junior (925 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
1 0
Intrebarea duce mai mult la discutia atei si agnostici vs credinciosi. Cei din prima categoria sunt probabil firi mai rationale, mai sceptice sau chiar mai negativiste in unele cazuri. Uneori, poate fi vorba de o dorinta de a se opune vehement maselor. In trecut poate Nietzsche, in prezent, un ateu "la moda" in genul asta este Cristopher Hitchens. Mai sunt cei care pun pret foarte mare pe adevar, ca Immanue Kant, iar in prezent, un ateu "la moda" care se declara preocupat in primul rand de adevar si de distrugerea mentalitatilor regresiste si irationale din randul oamenilor este Richard Dawkins.

Pe de alta parte, cei din a doua categorie, credinciosii sunt mai traditionalisti, uneori mai comozi, mai putin curiosi, mai "artisti". Ei cred in ceea ce este frumos sa existe, sau in ceea ce "ar trebui" sa existe, in general. Uneori mentalitatea asta e una buna, daca analizezi dragostea dpdv chimic, ea nu mai are niciun fel de magie, de exemplu. E ca povestea cu liberul arbitru, el "trebuie" sa existe, alftel nimeni nu mai poate fi culpabilizat pentru nimic, deci nici pedepsit pentru nimic. Asta cu toate ca principiile deterministe nu par sa faca exceptie in cazul oamenilor.

Daca vrei o lista mai complexa si mai completa de trasaturi probabile de personalitate, exista un test  MBTI, de exemplu, care imparte oamenii in 16 tipuri. Conform unor statistici, in cazul unora dintre tipuri se regasesc multi atei si agnostici(ISTP, INTP etc), iar in cazul altor tipuri de personalitate, ateii nici nu se pot zari. Daca tu crezi in teste de genul si in statistici de felul asta, poti arunca o privire.

Si, ca sa raspund la intrebare, atat timp cat vorbim de psihologie, e greu de "demonstrat" ceva, o teorie poate fi sustinuta prin exemple, exeprimente sau statistic, dar atat timp cat nu se gaseste o structura din creier care se ocupa cu asta, adica atat timp cat neurologii stau departe de problema, orice raspuns la o intrebare de felul tau este o simpla supozitie in care tu decizi daca crezi sau nu.
0 0

Înţeleg şi sunt de acord cu tine, doar că discuţia nu vrea să ducă spre ceva de genul atei şi agnostici vs credincioşi. Am încercat să formulez întrebarea în aşa fel încât să nu se ajungă în direcţia aceasta, discuţia fiind despre posibilele trăsături de personalitate caracteristice unor oameni cu o anumită perspectivă asupra vieţii, adică cea a evoluţioniştilor, respectiv creaţioniştilor.

În altă ordine de idei, psihologia este şi ea un soi de ştiinţă şi ar putea să demonstreze aceste diferenţe de personalitate prin studii şi experimente, iar toate acestea ar putea fi demonstrate teoretic, nu ar fi simple supoziţii după cum tu le numeşti, iar dacă ar avea şi susţinerea unor studii neurologice, teoria ar fi demonstrată şi la nivel practic, fizic, concret, ceea ce probabil mai necesită timp de dezvoltare.

Din punctul meu de vedere o demonstraţie teoretică nu este lipsită de valoare, este un mijloc de cercetare şi de cunoaştere valoros pe care putem să-l exploatăm la maximum de potenţial atâta timp cat nu avem nici un soi de prejudecată. Sper că nu ai prejudecăţi la adresa psihologiei, sau poate e vorba doar de o neîncredere la adresa testelor psihologice, ceea ce recunosc că nici eu nu sunt fanul acestor teste gen 16PF, MBTI, etc. etc. deşi au şi ele importanţa lor în anumite situaţii.

0 0
Nu am prejudecati asupra psihologiei, ma amuza asta, sincer. Dar trebuie spus faptul ca stiintele care studiaza modul in care rationam, in care ne comportam, dar care nu studiaza si creierul construiesc doar niste structuri care deseori ajuta la o intalegere mai percisa a oamenilor, dar uneori o dau in bara. Daca mergem mai departe, in psihiatrie, diagnosticele si tratamentele sunt usor de gresit. De exemplu, o depresie severa poate fi caracterizata atat printr-o activitate extrem de sporita a creierului, cat si printr-o activitate redusa. Antidepresivele, in marea majoritate, scad activitatea creierului, iar in cazul in care e vorba de o depresie din al doilea caz, pacientul devine efectiv o leguma. In psihiatrie (singurul segment medical pe care il cunosc in care obiectul studiului - creierul - nu e studiat), afectiuni diferite pot da aceleasi simptome, aceeasi afectiune se imparte in mai multe categorii, cazuri, fiecare necesitand un anumit tratament. Psihologia, spre deosebire de psihiatrie, nu da un verdict, nu bate in cuie nimic, nu trage cu arcul in marul de pe capul pacientului, nu da un tratament care poate provoca un dezastru, ci, in cazul asta, gaseste caracteristici comune la persoane din acelasi grup. Marea problema e ca nu poate afla niciodata in ce fel sunt corelate aceste caracteristici de alti factori, daca nu studiaza mai profund problema. De exemplu, daca toti adeptii evolutionismului studiati au barba, e incorect sa se stabileasca o legatura intre caracteristicile astea. Daca se studiaza si alte aspecte, poate se observa ca toti cei studiati sunt barbati, de exemplu. In opinia mea, este necesara in primul rand studierea creierului pentru a vorbi de teorii foarte probabile, sau de studii foarte ample, nu de pareri personale neavizate, care de cele mai multe ori, au sens doar pentru cei care le enunta.
0 0

Mă bucur dacă nu ai prejudecăţi asupra psihologiei şi înţeleg şi de ce te amuza asta. Pe ansamblu ai dreptate, nu pot să te contrazic, dar consider că eşti totuşi prea categoric. Uite spre exemplu dacă am avea 1000 de adepţi ai evoluţionismului şi 1000 de adepţi ai creaţionismului şi am aplica pe ei teste de atenţie, memorie, IQ şi teste de personalitate sunt convins că am găsi ceva diferenţe caracteristice celor două categorii. Am convingerea că sub un IQ de 90-100 nu se mai zăreşte nici un evoluţionist şi nici peste un 130-140 nu se mai zăreşte nici un creaţionist. Cât despre mici diferenţe de persoanlitate, acestea cu siguranţă există, ceva trebuie să fie diferit la nivelul gândirii, la nivelul persoanlităţii şi probabil chiar şi la nivelul structurii creierului. Eu zic că discuţia ar avea sens şi la acest nivel al diverselor opinii subiective, mai mult sau mai puţin avizate, pentru mine sigur are sens, în caz contrar nu aş mai fi pus întrebarea...

0 0
Aici e o greseala. In primul rand ca un test IQ nu determina chiar inteligenta. Totusi, in ipoteza in care face asta, un iq de peste 130-140 inseamna mai putin de 1% din populatie. Si acesti oameni au alte preocupari, probabil ca la un studiu de genul se va gasi foarte greu un creationist, adevarat, dar probabil ca nici un evolutionist nu se va gasi. Cat despre cealalta extrema, 90-100 nu e un punctaj socant de slab. Sigur se vor gasi creationisti. Premisa e falsa, daca o persoana crede ceva, nu inseamna ca face asta rational, ca poate aduce argumente solide pentru a-si justifica parerile. Exista si evolutionisti retardati crescuti in familii de atei care cred in asta pentru ca "asa zic oamenii de stiinta", in ciuda faptului ca stiu atata stiinta incat nu stiu sa calculeze aria unui triunghi. Depunde de educatie si de context, in majoritatea cazurilor, oamenii nu modifica ce este selectat "by default", recomand studii despre presiune sociala, conformism si frica de decizie (ultimele doua fiind printre cele mai grave boli ale societatii actuale)
0 0

Un test IQ determină inteligenţa logico-matematică, iar un om cu un astfel de nivel de inteligenţă ridicat nu poate fi ţinut în rigorile unor credinţe iraţionale. Şi eu şi mulţi alţii am fost crescuţi în familii ce au susţinut teoria creaţionistă, adică cum se spune oameni credincioşi care merg la biserică şi respectă toate obiceiurile cu pricina, dar cu timpul am reuşit să descoperim lumea prin proprii ochi. Unii oameni reuşesc să-şi descopere şi să-şi elimine convingerile iraţionale din sistemul lor de gândire iar incidenţa cazurilor sunt convins că e în creştere cu creşterea nivelului de inteligenţă. E drept că există şi oameni simpli de pe la ţară care sunt atei, dar respectivii oameni cu siguranţă în simplitatea şi modestia lor depăşesc media locală ca nivel de inteligenţă. Cât despre cazuri de persoane cu retard dar care să se declare evoluţionişti, mă cam îndoiesc, or fi probabil ceva cazuri izolate, dar nu suficient de multe pentru a perturba o astfel de cercetare statistică.

Eu nu cred că se poate pune egal între creaţionişti şi evoluţionişti, există cu siguranţă diferenţe caracteristice pe care le putem evidenţia chiar şi aşa grosier la simţul comun. Nu vreau să minimizez importantul rol pe care îl joacă presiunea socială, conformismul şi frica de decizie, ai foarte mare dreptate, dar pe mine mă interesează să înţeleg diferenţele structurii de personalitate la cele două categorii. Spre exemplu dacă reuşeşti să înţelegi foarte bine structura de personalitate a unii creaţionist, reuşeşti să găseşti poate o abordare mai eficientă într-o posibilă discuţie pe tema evoluţionism vs creaţionism care de multe ori se transformă într-un adevărat război ideologic.

0 2

Are a face personalitatea cu credinta???

Un copil cu o personalitate "extrema", inca de foarte de mic, nu are nimic de a face cu vre-un fel de educatie, si deci de unde credinta?

Sunt nenumarate exemple in Biblie de personaje cu o puternica personalitate, unele chiar negativa (adica impotrivitoare tuturor preceptelor lui Dumnezeu) si care erau totusi oameni cu credinta, cum a fost Samson, sau care au gresit fatal, cu urmari catastrofale, deci neascultatori de Dumnezeu (de toate cerintele Lui) si totusi au fost oameni cu o credinta dintre cele mai mari de pe pamant, si toti acestia sunt oameni care au existat, adica nu-s personaje de fictiune! Ii putem enumera pe David, regele evreilor, si pe Solomon, a carui intelepciune era cunoscuta pana extrem de departe, si chiar pe Avram, tatal poporului evreu, care iata unde a dus faptul ca a "ascultat" de nevasta sa si a luat pe roaba ei spre a face un copil pe care si-l doreau si nu-l puteau avea devenind deja batrani - acum exista popoarele arabe cu toate consecintele de rigoare!

Deci, ce are a face o personalitate, o personalitate neinfranta, ne tematoare, neascultatoare, cu o credinta adevarata? Nimic! Caci adevarata credinta face omul sa se supuna lui Dumnezeu in mod total: "Tata, voia Ta sa se faca si nu a Mea!", a spus Domnul Iisus, si a murit pentru toti oamenii. Un om cu o abilitate si istetime, intelepciune de neegalat, care a scapat de nenumarate ori "din mainile" celor care isi doreau sa-L omoare... Dar Cel ce dadea viata celor morti, vedere ochilor orbi, carne pe oasele putrede, stia sa se supuna neabatut inaintea Cuvantului lui Dumnezeu!

Acelasi mi-a redat si mie Viata! Si nici un psiholog... Nici un om de stiinta NU CREAZA VIATA.

Daca vor sa faca un embrion iau materialul existent din organismul uman deja exsitent. O supa primordiala, si o primata sora - halal stiinta! Nici macar celula genomului uman nu se poate suprapune cu aceea a primatelor. si asa zisa evolutie nu a permis niciodata adaugarea de cromozomi... Stiintific nu este NIMIC DEMONSTRAT ca EVOLUTIE, ci doar o alta supozitie, pentru ei, cei care asa o considera si CREATIA.

Astfel, ca nu avem NIMIC.

Si, mai mult, pentru cei ce voiesc dovezi "pietrele nu tac"! Sunt destule si in continua dezvelire, asupra existentei a tot ceea ce sta scris in Biblie. Potop, istorie a popoarelor, a regilor, a culturilor, a raselor.

Dar ca sa credem pe deplin, este nevoie de ceva: "un om trebuie sa se nasca din nou..." ca sa inteleaga :)

Cine cauta, gaseste!...

Dar personalitatea face parte din ceea ce ai de la nastere, zic eu. Sau nu este asa?

0 0

La naştere ai doar un potenţial genetic şi atât! Mediul are şi el un cuvânt important de spus în formarea personalităţii. Personalitatea nu este un dat la naştere, ea se formează în timp pe baza potenţialului genetic şi a experienţelor prin care trece o persoană.

1 Raspuns

0 plusuri 2 minusuri
NU, nu exista astfel de diferente.

1. - Nimenea nu este absolut ateu. Fiecare om are o forma de "credinta", o forma de "idolatrie", si o imagine asupra "creatiei" sale aflata intr-un stadiu  mai mult sau mai putin de evolutie. Ha!

Astfel, fiecare mai are si o educatie formatoare diferita, o experienta de viata, de relationare, ceea ce a dus la formarea unui anumit caracter.

Omenirea este ca o "varza"! Diferite curente, idei, principii, experimente... Tot ce vrei! Idei personale...!

Daca lucrurile ar fi simplu de departajat dupa cum le-ati dori dvs., de ex., si tot nu s-ar putea face o asemenea distinctie; nu de personalitate! Pentru ca insusi omul este intr-o continua formare si, in functie de conditii si de trairi, se transforma. Si este un lucru de dorit! Aceasta este viata, o continua transformare :)

Dar cum eu nu sunt nici filozof, nici psiholog, nu va pot relata decat simpla mea observatie. Si un lucru am observat extrem de clar: un om care a fost atins de Creatorul sau, are categoric un caracter finalmente optimist. In timp ce un om necredincios, sau mai exact cu o forma de credinta doar de fatada, bazandu-se in decursul vietii pe un alt om, sau altceva, un obiect muritor (!) va avea o viziune frizand catastrofa.

Ori, poate avand o alta forma de credinta (dar tot necreationista, deci ne conforma cu Biblia, Cuvantul scris), va ramane sa-si traiasca viata inrobit respectivelor sale nevoi omenesti. Pana si crestinul, cel pur, bun, cu crez creationist si traind dupa Cuvantul scris, poate fi inca robit unor nevoi lumesti conforme cu legaturile ce le-a facut inerent (casatorie, serviciu, copii...) si care nu au cum sa-l lase sa traiasca liber, precum o frunza in bataia vantului, lasandu-se cu totul dus de Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Lucru pe care un pustnic si un calugar cu mult mai mare usurinta il poate realiza.

Dar, a fi o persoana chiar pragmatica, nu tine de credinta, ci de firea omului. Si acelasi om poate - pentru o perioada de timp - sa se lase "prada" visarii, sa creeze literatura, arta de o forma sau alta, si totusi sa fie si o persoana extrem de pragmatica in alte aspecte! Da! Sau in pofida pragmatismului sau, aceeasi persoana sa fie totusi deosebit de permisiva cu oamenii cu care vine in contact sau care au o influenta extrema in cursul evenimentelor vietii sale, doar pentru o buna relationare, cu o indelunga rabdare... Aceasta poate fi un creationist! Un bun om credincios! Dar la fel de bine, cred ca ar putea fi si oricare alt om, un "om bun", chiar daca evolutionist :( Caci, dupa cum  sta scris: "neamurile (nu evreii care cunosteau Legea ce Dumnezeu o cerea a se respecta) fac din fire cele ale Legii..."! :) Deci?

Nu este diferenta pe asemenea precepte, precum o personalitate caracteristica. Personalitatea este ceea ce ai "din fire", din nastere, si este mai mult sau mai putin slefuita de educatie.
Novice (109 puncte)
1 0
Diferențele există, iar răspunsul dumneavoastră e o ilustrare clară: creaționiștii sînt de regulă oameni care gîndesc superficial și se încîlcesc în propriile lor idei. Din păcate nu le putem explica în ce anume constă superficialitatea rațiunii lor, pentru că adesea nu sînt capabili să înțeleagă astfel de explicații. Ei trăiesc cu impresia că au o gîndire profundă și solidă.
0 0

Cred ca o caracteristică de bază a creaţioniştilor este abilitatea de a vorbi/scrie foarte mult fără să spună nimic logic, raţional.

Atunci când nu ştii nimic sau mai nimic dar ai senzaţia că ştii totul, sunt foarte mari şansele să fii pătruns de fiorul credinţei oarbe într-un zeu ce privit şi analizat obiectiv, este imoral, ticălos, injust şi chiar psihopat. Acest zeu este o absurditate, un non sens, un concept strâmb şi lipsit de logică. Evident mă refer la zeul iudeilor ce a fost împrumutat şi de creştini.

În ceea ce priveşte credinţa, problema este foarte simplă din punctul meu de vedere. Această credinţă este o iluzie ce se naşte din dorinţa omului de fi veşnic fericit şi satisfăcut. Această credinţă este un mecanism de apărare psihic ce apare din neacceptarea realităţii, mai exact a condiţiei efemere a omului. Aceasta iluzie substituie realitatea, deoarece dorinţa de a fi nemuritor şi veşnic fericit şi satisfăcut este mai mare decât orice argument logic/raţional ar contrazice această dorinţă. Crezi ca poţi să-mi demonstrezi că această credinţă nu este o iluzie?

1 0
...aş face diferenţă între "credinţă" şi "încredinţare" : fiecare om are o încredinţare. Credinţa ţine, în accepţiune generală, de încredinţarea că există o divinitate creatoare. Ateii nu sunt încredinţaţi de acest lucru.
0 0
Poate cuvantul potrivit ar fi "convingerea". Incredintarea pare a insemna altceva. :)

https://dexonline.ro/definitie/incredintare

PS. Bine ati venit pe forum!
0 0
Da, eu folosesc încredinţare/credinţă&conexe în lucrările mele, aşa cum simt eu că este cazul, dicţionarele mă limitează, mă pun într-un oficial prin definiţie încă strict limitativ - ceea ce dvs. nu acceptaţi, după cum văd, pe aici. Dacă pot, ies din tipare ori de câte ori vine ocazia. Convingere însă mi se pare ok, îl voi folosi şi eu.

Ei bine, convingerile mele le voi pune pe pagina mea de utilizator aici, ca să nu dau impresia că mă bag în discuţii. Este mai discret şi, cine ajunge pe acolo, va citi şi părerea mea. Mă gândesc la acest procedeu, sunt doar de o zi pe aici, dar prietenă cu Scentia.ro de mult, cred că de la început, când dânşii mi-au publicat nişte atenţionări privind felul în care ofeream îndrumări pentru menţinerea în funcţiune a blogurilor de pe Blogger.

Mă mai gândesc. Sunt foarte deschisă către ceea ce publicaţi aici, îmi place, chiar dacă dvs. nu cred că aţi agrea punctele mele de vedere; se dovedesc treptat însă reale, ale unei realităţi pe care lumea o descoperă treptat, ieşind din sfera de influenţă a limitărilor ştiinţei şi religiei deopotrivă. Dacă cele două aspecte ale societăţii noastre s-ar reuni, cunoaşterea s-ar expanda ...uluitor comparativ cu ceea ce avem azi la dispoziţie... Este clar că suntem supuşi impunerilor din alte părţi, atunci când cele oficiale sunt ca o cortină pentru ca cei ce o creează şi impun să poată face exact pe dos, nelimitaţi, şi mai ales în interes personal sau de grup restrâns, nicidecum pentru protecţie, aşa cum se pretinde.

Astfel reunite, foarte multe întrebări nu şi-ar mai găsi rostul, dar pentru asta ar trebui să mergem cât mai departe de oficial, înglobându-l, nicidecum excluzându-l. Asta facem noi acum, ne excludem reciproc.

Cred că se simte diferenţa. Voi reveni. Toate cele bune !!!
0 0

Cristiana Antonovici, mai întîi bine ați venit!

Dicționarele nu vă limitează. Rostul lor e de a reflecta, cît mai bine cu putință, sensurile cu care sînt folosite cuvintele de către vorbitori. Dar dicționarele sînt făcute și ele tot de oameni, deci reflectarea realității nu se face întotdeauna suficient de fidel.

E răspîndită ideea că dicționarele ar dicta între ce limite putem folosi cuvintele. O asemenea atitudine e însă defectuoasă, ea vine de la cei care cred că există un Dumnezeu al limbii care ne impune cum să vorbim.

În plus în cazul de față dicționarele țin de fapt cu dumneavoastră. Încredințare înseamnă și „acțiunea de a se încredința”, iar în această formă reflexivă verbul înseamnă „a se convinge de ceva”. Deci pînă la urmă încredințarea și convingerea pot fi sinonime (lucru confirmat de dicționarele de sinonime).

Vă sfătuiesc așadar să vorbiți în continuare așa cum simțiți dumneavoastră că e mai bine, că se transmite mai precis ceea ce aveți de spus.

Încă ceva: la Scientia Q&A paginile de utilizator sînt pur tehnice, nu sînt locul unde să publicați idei. Ce aveți de spus spuneți în întrebări, răspunsuri și comentarii.

1 0

Mulțumesc pentru Bun venit!! Bine v-am regăsit și pe această cale!!!

Bine, am înțeles ce mi-ați scris, desigur știam și eu acest punct de vedere și îl accept, cu rezervele despre care spuneam: pentru anumite aspecte, pentru anumite cazuri. Când va fi cazul, voi porni de la aspectul dicționarului, la care pot să fac completările de rigoare. Da, mi se pare corect așa. 

Am înțeles și cu pagina de utilizator. smiley!!! Și nu-mi pare rău, căci am văzut că tonul discuțiilor este ponderat, cuminte (cum îmi place mie să spun). Poate că treptat vom accepta și cele cu care nu suntem obișnuiți, și astfel vom putea să înțelegem și cele pe care le avem deja dar nu le luăm în considerare, și cele pe care le luăm în considerare, dar le căptușim cu suficiență: nu e rău, dar să fie doar pentru odihnă și așezarea cunoștințelor noi în universul interior, sintetizarea informațiilor, răspândirile și aprofundările necesare pentru a merge mai departe. 

Așadar... să iau și eu loc în sufrageria voastră!!! 

0 0

Foarte mult îmi displace atunci când cineva nu abordează un subiect la modul concret. Să vorbeşti/scrii mult şi să nu zici mai nimic, e aproape o metodă de tortură pentru mine.

Dna. Cristina Antonovici, eu am încercat să citesc puţin din ce am găsit pe link-ul de pe profilul dvs., dar din motivele explicate mai sus nu am răbdarea necesară să parcurg un text kilometric cu care eu nu rezonez nici măcar în proporţie de 1% sad

E trist să crezi, sau să ai senzaţia că ştii multe şi vrei să le exprimi... e trist să exprimi din cunoaşterea ta ce nu se bazează pe nimic concret... e trist când văd pseudoştiinţa promovată cu etichetă de ştiinţă, când văd non-sensul şi iluzia promovată ca adevăr, cunoaştere, realitate, etc., e trist să vezi cum logica şi raţiunea sunt schilodite prin promovarea unor idei iraţionale ca fiind drept raţionale... Din punctul meu de vedere cunoaşterea e musai să se bazeze pe raţiune, e singurul intrument real al cunoaşterii, iar deismul e aproape la fel de trist ca şi teismul... îmi pare sincer rău, eu nu pot să consider deismul, spiritualitatea în sens metafizic şi transcedentalitatea, decât ca pe ceva hilar... dacă cineva are mai multă răbdare şi vrea să filosofeze pe tema spiritualualităţii şi a transcedentalităţii e liber să o facă...

"Metafizicianul este un orb într-o cameră întunecată, căutând o pisică neagră care nu e acolo, iar teologul este unul care găseşte pisica."

0 0
0 0
Sincer, nu mă așteptam la o atitudine atât de agresivă pe acest site. Dar am încercat marea cu degetul să văd cât de udă poate fi...
De altfel însă mă bucur că eu nu văd nici o tristețe în faptul că cineva nu rezonează cu mine. Este mai trist pentru cineva care nu are răbdare dar vrea știință... Este trist - pentru mine, înțeleg bine disprețul dar nu mă deranjează, căci are cine prețui cele scrise în această lume și de mine și de alții asemenea... Pregătisem ceva care să explice de ce mult huliții religioși nu pot explica ceea ce afirmă ca mister și de ce se consideră superiori cei care îmbrățișează științele numite exacte - care în mare parte nu sunt exacte și știm bine acest lucru: cum patinează de la o zi la alta cercetătorii în științe. Fiind mai tolerantă din fire, și nedorind să întind coarda prea mult, mă opresc aici cu excursia mea pe acest forum și vă doresc toate cele bune, frumoase și mai ales omenoase !!! și mai ales luptătorilor pașnici !!! Cu bine !!
1 0
Doamnă Antonovici, problema cu ceea ce scrie la bucuria-cunoasterii.ro este faptul că abuzează de noțiunea de cunoaștere. Există pe lumea asta un singur fel de cunoaștere, și anume cea acumulată folosind metoda științifică. Orice altceva este o pseudo-cunoaștere. Și toate ar fi bune și frumoase, e loc sub soare și pentru știință, și pentru ghicit în palmă, și pentru cai verzi pe pereți, dar cînd cineva pretinde că produce cunoaștere și de fapt produce povești, atunci apare un conflict.
0 0

Rog frumos, spuneți-mi Cristiana (și...la persoana a II-a singular: popular - tutuiți-mă, că doamnele stau și nu fac nimic, eu muncesc de la 5 dimi până la 1 noaptea...) Rog asta pentru că m-ați atras acum să scriu, așa că mă instalez frumos aici și scriu. Am înțeles că nu trebuie să scriu cu majuscule (decât la capăt de propoziție, frază - bun !!) - eu mai accentuez uneori anumite chestiuni în acest fel, dar mă adaptez.

Desigur, eu mă retrăsesem cu câteva cuvinte frumoase, dar dacă voi puneți problema așa, înseamnă că ceva nu merge în felul de a privi realitatea înconjurătoare. Folosim prea multe cuvinte?? nu numai eu, dar nefiind pe aceeași ”lungime de undă” unii se disprețuiesc pe alții fără să se cunoască îndeajuns. Tocmai cu asta vreau să încep, mai ales cu ceva anume: înțeleg că voi spuneți că creaționiștii sunt de regulă (deci suportă și excepții) religioși. Este drept, aș înclina să spun același lucru, dar mai întâi aș atrage atenția celui care a deschis subiectul - la Psihologie-Filozofie -  asupra unui subiect  :

Problema ar fi simplificată mult, cred eu, dacă creaţioniştii ar fi avut voie să se implice de la bun început în căutarea sensurilor unei asemenea încredinţări. Dar nu li s-a permis, sub pedeapsa cu tortura şi moartea. La început întreaga știință a fost pusă pe rug și a trebuit multă luptă pentru a ieși de sub puterea amenințării cu rugul. Dar a rămas impunerea - transformată în cutumă, ca și cum ar fi fost cea de pe urmă impunere - că totul trebuie demonstrat fizic: dar cei ce au impus asta - tot religia - au folosit în continuare (fără nici o jenă și fără respect față de credincioși) orice ar fi fost de spus fără demonstrație. Știau că va veni un timp când vor începe înțelegerile, dar atunci, acum cca 1700 de ani, s-au lăsat pe seama viitorului lor rezolvările.
Treptat, evoluţioniştilor li s-a permis să coexiste cu religia creaționistă, chiar dacă au fost puşi pe linie deformată (şi deformantă în continuare) de la bun început. Ne tragem din maimuțe - foarte bine, lasă-i pe ”deștepți” să creadă asta, majoritatea poporului este incultă și proastă - să ne ocupăm de ei, să-i ținem pe ei în lanțul acestei sclavii.

Dacă creaţioniştii ar rupe acest lanţ care îi ţine în loc, ar înţelege ei înşişi procesul pe care doar îl enunţă, dar nu-l cunosc. Căci există un proces al creaţiei, complex, frumos în felul lui, logic în felul celor ce iubesc logica, unde logica fizică se încadrează într-un set mult mai complex de cunoaşteri şi analize la alte nivele de vibraţie a unei materii care nu este de loc simplă, aşa cum ar părea. Și care este exclusă din start, pentru că instrumentele nu sunt încă setate pe altă vibrație decât aceea fizică. 

Dacă aș descrie succint acest proces nu m-ar lua în seamă nici evoluţioniştii: pentru că ei nu cred decât ce văd cu ochii și cu instrumentele de prelungit vederea, iar acolo unde văd alţii, ei dispreţuiesc şi cunoaşterea, şi cunoscătorii; nici creaţioniştii: pentru că nu au cunoaşterea fenomenologiei şi m-ar blama din cauza ruperii "misterului". Din start există o diferenţă pe care nimeni nu o pune în discuţie: ştiinţa (cu evoluţia) a avut măcar de la o vreme încoace, voie să o cerceteze (pentru că ia ochii doar, nu poate merge în profunzime), dar religia (cu creaţionismul) care nu a avut şi nu are voie nici azi să o cerceteze şi să o analizeze. Treburile - de loc simple de altfel - pot fi puse în cuvinte simple, pot fi înşiruite logic (cum ne place nouă: nu după logica funcţiunilor, ci după logica pe care am fost învăţaţi să o folosim, ceea ce este altceva), inteligibil, şi chiar au toate sensurile celor care cred într-o lume a "văzutelor" (cu structurile oculare) şi a "nevăzutelor" cu structurile oculare: dar care pot fi percepute cu ajutorul altor structuri, ale altor corpuri care ne învăluie corpul fizic. A le cunoaşte şi înţelege funcţionările este tot o ştiinţă. Neoficială încă, deși de la Moise încoace, tot ce scrie religia este un altfel de știință, ni se impune a crede este că Dumnezeu a făcut - dar de fapt omul poate face: el dă, omul folosește, dar diferențele se vor cunoaște treptat, în timp. Și nu ne va plăcea ceea ce am făcut cândva...
Aşadar, îmbinând ştiinţa oficială a lumii cu credinţa în divinitate şi creaţia: nu numai umană, de altfel, ci a tuturor celor ce ne înconjoară (prin crearea unor structuri şi prin crearea unor condiţii care să conducă la diverse structuri) înseamnă că oameni se pot reuni pentru a înţelege modul în care se integrează cunoaşterea lor într-o sferă cuprinzătoare, conducând la înţelegerea complexităţii lumii în care trăim.
 

Acest lucru nu se poate face imediat, şi nu suntem noi de vină pentru asta, ci conducătorii laici şi religioşi deopotrivă; ei au impus lumii un mod de cunoaştere superficial şi arid, în timp ce ei cunosc toate cele pe care ni le interzic, determinându-ne perfid să ne luptăm între noi, pentru a nu mai fi atenţi la cele pe care le fac ei.  În timp ce noi ne jucăm în ţărână, ei studiază universul cu văzutele şi nevăzutele lui, trecut prezent şi viitor, ne fură moştenirile ancestrale grăitoare sau le bagatelizează astfel încât nu mai rămâne nimic de înţeles pentru minţile noastre ameţite, amorţite...
Încă. Dar nu pentru mult timp.

Să auzim numai de bine !!! (eu tot mai sper, dar nu mi-ați câștigat încă încrederea referitor la acest lucru, mă aștept să fiu blamată în continuare!! dar poate mă contraziceți și din acest punct de vedere, ce mult m-aș bucura...)

PS: Am observat un lucru - dar e drept nu am căutat prea mult, ci zic așa, la prima vedere: de ce nu aveți pe aici curajul să vă spuneți numele întreg? Nu trebuie să-mi răspundeți mie, răspundeți-vă vouă personal, în universul acela interior pe care îl avem fiecare om în parte. Este doar de reflectat, nu e deranjant, dar cred că fiecare ar trebui să se gândească la asta: e o chestie psihologică - deci și cu asta mă încadrez :) Oricum rămân aici, pe această secțiune, am și eu niște teme de abordat. 

0 0

Dna. Cristina Antonivici, eu nu am niciun motiv să fiu agresiv cu dvs., doar mi-am exprimat dezacordul cu ceea ce dvs. numiţi cunoaştere. Atitudinea dvs. este una copilărească şi imatură şi spun acest lucru deoarece nu aveţi motive reale/obiective pentru a vă simţi jignită de opiniile contrare cu cele pe care dvs. le promovaţi. Sunt doar opinii, înşiruiri de cuvinte cu caracter mistic, nu aveţi niciun argument care să vă susţină afirmaţiile. Dacă abordarea dvs. ar fi fost una ştiinţifică, cu siguranţă mi-aţi fi stârnit interesul şi aş fi apreciat contribuţia, dar din nefericire abordarea dvs. este una pur mistică.

În altă ordine de idei sintagma "peaceful warrior" vine de la filmul cu acelaşi nume şi are sensul unui luptător cu sine pe calea autocunoaşterii şi a depăşirii limitelor, dar acest lucru nu are nicio legătură cu misticismul, ci cu introspecţia. În concluzie, sintagma "peaceful warrior" nu are nicio legătură cu agresivitatea şi poate dvs. confundaţi spiritul sceptic şi critic cu agresivitatea, dar nu e acelaşi lucru.

Dvs. sunteţi liberă să vă exprimaţi opiniile chiar şi aici, iar ceilalţi utilizatori sunt liberi şi au dreptul, chiar obligaţia morală să apere principiile unei gândiri raţionale, ştiinţifice şi să critice, să dezaprobe sau să aprobe valoarea şi caracterul teoriei propuse. Problema e că dvs. doriţi să vă promovaţi teoriile ca adevăr absolut şi presupun că sunteţi foarte mândră de produsul dvs., dar nu doriţi să vă asumaţi şi critica.

P.S.: Comentariul meu anterior avea mai mult un sens general, evident pornind de la misticismul propus de dvs. şi sunt ferm convins că încă mai există mulţi fani ai misticismului care să vă aprecieze la justa valoare la care eu n-am reuşit să vă apreciez.

2 0
Doamnă Antonovici, nu înțeleg ce spuneți. Pot doar ghici că vreți să transmiteți idei adînci, dar cuvintele pe care le înșirați nu au noimă pentru mine. Oi avea eu un defect care mă face să nu le înțeleg? Sau o fi corectă impresia mea că de fapt cuvintele acelea nu au nici un sens adînc? Nu știu. Știu doar că nu putem comunica, deși eu unul m-am străduit.

Dacă credeți totuși că aveți un mesaj pe care ar fi bine să-l înțeleg, vă rog să mi-l transmiteți succint, logic, cu cap și coadă, fără arabescuri, fără piruete. Eu numai așa înțeleg.
2 0

Cristina Antonovici, am încercat să înțeleg ultimul dvs. comentariu, dar m-am lovit de ambiguitatea pe care, cel puțin pentru mine, o generează mai multe concepte pe care le introduceți.

Mă voi referi doar la câteva, cu rugămintea de a le defini cât mai precis, astfel încât ceea ce comunicați să fie căt mai clar.

1. Ce înțelegeți prin logica fizică ? Ce are ea ea în particular față de conceptul de logică în general, ca ansamblu de reguli necesare pentru ca logosul și gândurile să ne fie coerente și inteligibile ?  

2. Ce înțelegeți prin alte nivele de vibrație a unei materii...? Mai exact, ce sau cine și cum vibrează ? Ce este vibrația alta decât cea fizică, cum poate fi ea detectată sau de ce trebuie prezumată ori dedusă în cazul în care nu o putem detecta cu instrumentele setate impropriu, după cum afirmați ?

3. Ce înțelegeți prin știința oficială ? Care sunt criteriile după care se poate distinge între o știință oficială și alta neoficială ? Aveți o definiție proprie a noțiunii de știință în general sau o folosiți în accepțiunea uzuală, de exemplu cea consemnată de DEX ?

Vă muțumesc 

0 0

Nici eu nu înţeleg mare parte din ceea ce scrie Cristina Antonovici. Foloseşte o înşiruire de foarte multe cuvinte prin care concret nu spune aproape nimic, iar uneori chiar nimic dacă mă raportez la bucuria cunoaşterii. Când zic că nu spune aproape nimic sau nimic, evident că mă refer că mie personal nu-mi zice nimic, pentru că pe mine nu mă prinde misticismul.

Cristina Antonovici, încerc să-ţi respect dorinţa şi renunţ la apelativul "doamna" cu precizarea că "doamnele stau și nu fac nimic, eu muncesc de la 5 dimi până la 1 noaptea" această afirmaţie a ta este una de tip generalist, o convingere limitativă şi o jignire pentru toate femeile ce se încadrează în categoria "doamne". Afirmaţia "doamnele stau şi nu fac nimic" este evident o afirmaţie nefondată, iar faptul că tu munceşti de la 5 dimineata pana la 1 noaptea nu cred că e relevant şi nu interesează pe nimeni, pentru că până la urmă o faci pentru tine, presupun că nu te obligă nimeni să faci acest lucru. Dacă mare parte din timp îl foloseşti să scrii despre spiritualitate şi transcedentalitate, părerea mea e că îţi iroseşti timpul, dar e dreptul tău să faci ce vrei, doar e timpul tău, :) dar îţi repet este irelevant ca informaţie în ecuaţie.

Eu personal nu am niciun motiv sau beneficiu ca să-mi folosesc numele real, în schimb dezavantaje aş putea să enumăr câteva. Oricum te asigur că nu există niciun motiv ascuns, nicio frustrare, pur şi simplu e mai bine aşa, dar dacă vrei să aprofundezi subiectul poţi să exprimi o astfel de întrebare şi aştepţi să vezi ce răspunsuri primeşti, sau poţi să vezi ceva şi aici: http://scientia.ro/qa/23860/spune-legea-romaneasca-ceva-despre-urmatoarea-situatie

P.S.: Întrebarea mea este încadrată bine la categoria psihologie-filosofie deoarece trăsăturile de personalitate sunt studiate de psihologie. Dacă vrei pune o întrebare, abordează o problemă concret dar trebuie să-ţi asumi posibile critici... dar de la critică la jignire e drum lung, spre că ai înţeles ce ţi-am explicat până acum.

0 0

Bună seara! 

Da, am citit și eu acum ceea ce ați scris - înafară de Puiu care pune întrebări relevante și nu se lamentează, doar mă anunță că nu înțelege -  ce naiba, doar sunteți bărbați !!! gata? ați terminat cu lamentările? De fapt mă gândesc că nu vă lamentați, ci doar vă mascați rejectarea altor păreri decât a voastră. Dar sună a lamentare . Oricum mulțumesc pentru atenție. 

Faceți confuzie între misticism și metafizică. Eu fac deosebire. Dar după cum scrie în DEX online, elemente de misticism pur la grămadă cu intuiții și cercetări prin forțe mentale, determină confuzie multora și ajung să înțeleg de ce ați făcut și voi această confuzie. 

După părerea mea, nimic în lumea asta nu este mister: cred că de aici se trage totul; sunt total împotriva faptului că religiile abrahamice ascund cunoașteri profunde în spatele unui cuvânt ca: mister. Dar dacă s-ar explica concret realitatea, care este accesibilă conștienței (nu conștiinței) umane, atunci am înțelege multe lucruri care sunt puse în același sac, pe nedrept, al misticismului. Dar explicabil după cum am explicat, istoric, mai sus.
”Crede și nu cerceta” nu scrie nicăieri după câte știu eu și este de discutat cândva despre faptul că a fost un termen născut de Inchiziție, care nu a decedat odată cu ea, numai pentru simplul fapt că se păstrează anumite amprente ale sale în dogme, chiar dacă nu exprimate concret. Și cu asta am încheiat discuția despre confuzia între metafizică și misticism. Mulți termeni în DEX sunt total depășiți și sper că nu sunteți prea înaintați în vârstă să nu apucați recunoașterea acestui lucru.

Am scris clar? smiley

Asadar voi răspunde la întrebările lui Puiu, imediat ce pot și mulțumesc pentru ele, pentru a explica și altora, să fie foarte clar și altora. O sinteză a ideilor o voi pune aici, să-i răspund omului.

Toate cele bune !!

0 0

Acum e mult mai clar, Cristina Antonovici e specialistă în metafizică, care nu e misticism... După cum am intuit, Cristina Antonovici cunoaşte adevărul absolut pentru că în metafizică nu există mister. Ce drăguţ... eu nu mai am nimic de spus momentan, aştept cu nerăbdare să abordeze problematica metafizicii separat de acest subiect.

Repet deoarece din punctul meu de vedere este esenţa discuţiei: "Metafizicianul este un orb într-o cameră întunecată, căutând o pisică neagră care nu e acolo, iar teologul este unul care găseşte pisica." cu precizarea ca şi metafizicianul găseşte pisica. smiley

0 0

Oamenii onorabili pot să fie răutăcioşi şi agresivi, dar aleg să nu o facă, manifestându-se echilibrat, moderat, fără însă să se lase călcaţi în picioare.
Singurul care a pus întrebări la obiect, corect, deschis, în acelaşi timp, a fost Puiu. Se pot găsi pe internet răspunsuri aproximative la întrebări, însă dacă există cu adevărat dorinţă de deschidere, voi scrie pe blog - nu pe site - răspunsurile la întrebări. Sunt bune pentru oricine şi mulţumesc pentru ele.
Plec cu fruntea sus, căci nu am jignit pe nimeni, mai mult: chiar dacă lucrurile stau în acest fel, sunt convinsă că va exista - acum sau cândva - măcar o întrebare interioară referitoare la alte perspective ale vieţii omeneşti.
Rămân numai la activitatea pasivă de a primi newsletter şi a citi în continuare acele postări care îmi menţin trează şi deschisă atenţia în această lume frumoasă, plină de lucruri bune de cunoscut.
Toate cele bune, tuturor.
Cristiana

2 0

Cristiana, vă mulțumesc pentru intenția de a răspunde.

Dacă îmi dați un link voi merge pe blog pentru a găsi acolo răspunsurile, atunci când le veți posta. Trimiterea vagă pe internet spre a găsi răspunsuri aproximative nu-mi e de mare folos.

Ultimele comentarii pe care le-ați făcut mi-au mai născut câteva nelămuriri dar ați reușit să-mi retezați apetitul pentru întrebări. Am căutat rapid pe internet să văd ce sunt cercetările prin forțe mentale. Deocamdată nu am găsit nimic relevant dar mai caut. Să îndrăznesc totuși, poate,... pe blog ?

În rest, vă împărtășesc total interesul și dorința de a înțelege această lume frumoasă plină de lucruri bune de cunoscut. După mai multe căutări am descoperit că singura cale de cunoaștere e cea întemeiată pe metoda științifică. E o cale de multe ori anevoioasă, oferă adevăruri parțiale și relative, operează cu aproximații, dar altă cale mai bună nu s-a inventat. E singura care exclude, structural, minciuna.

Numai  bine și cât mai multe certitudini vă doresc, se pare că aveți nevoie de ele.

0 0

Bună! Deschiderea vine de la tine, Puiu. Este impresionant ceea ce am citit: ”În rest, vă împărtășesc total interesul și dorința de a înțelege această lume frumoasă plină de lucruri bune de cunoscut.” Și ”După mai multe căutări am descoperit că singura cale de cunoaștere e cea întemeiată pe metoda științifică.” 

Să știi că am căutat întotdeauna să ies din robia religiei, să fac o deschidere liberă către înțelegerea acestei realități extrem de complexă, pe care religioșii se tem de moarte să o deschidă. 
Știința oficială (!!! discutăm) nu atinge astfel de subiecte, pentru că nu poate să detecteze deocamdată cu aparatura în dotare alte feluri de materii, și a format deja o convingere bazată pe experimentare (deși vedem în expuneri științifice acele exprimări: ”se crede...”, ”se poate ca...” pe care le acceptăm - dar ele, ca și schimbările frecvente, arată multă nesiguranță și mai curând intuiție că acolo e ceva, după care încercăm să ajungem la aplicații, experimentări). Pare a fi periculos să se zdruncine o astfel de convingere, tocmai acum. Totuși o parte din materia eterică a fost chiar de curând arătată în mass media - o să fac un articol, linkul l-am pus pe facebook mai demult, dar trebuie să-l caut. 

Forțele mentale... De obicei discut cu oameni care au o bază de cunoaștere , dar să încerc foarte pe scurt: omul nu are numai forțele mâinilor, picioarelor, ci și forța gândului. Dar gândul este numai o parte de activitatea mentală a omului, așa cum îl crezi tu, de exemplu, îmi imaginez că nu crezi că am avea și alte corpuri, despre care spuneam că sunt din materii cu alte frecvențe de vibrație. Dar totuși le avem, ele îmbracă corpul fizic așa cum îmbrăcăm noi straturi de îmbrăcăminte. Iar cu senzorii corpului mental se pot percepe: câmpul fizic și alte câmpuri de vibrații diferite, specifice planetei noastre întregi. Alte planete au alte feluri de câmpuri, sau de același fel, dar cu densități diferite. Nu acceptați cu toții asta, ceea ce însă nu înseamnă că nu există. Când însă oameni din toată lumea văd același lucru fără să fi vorbit vreodată între ei, lucrurile devin mai complexe. Dar și în aceste percepții apar confuzii multe, și cei care le-au făcut nu acceptă să li se spună că lucrurile sunt altfel: depinde, iarăși, de personalitatea fiecăruia. La fel ca și în tema expusă aici, această întrebare de la care am pornit în discuții. Peste tot - factorul uman. Aici, am vrut să arăt - și cel puțin m-am încredințat că așa este - că diferența dintre evoluționiști și creaționiști este întrucâtva falsă, așa cum de altfel a mai scris cineva pe aici. Depinde de felul în care omul privește viața și semenii săi. Iar dacă omul nu vrea să iasă din tiparele sale, nu va ieși. Nu găsim tipare pentru alții până nu găsim tiparele proprii, până nu ni le conștientizăm pe ale noastre. Ele există oricum, sunt tipare în tipare, și nu e rău asta. Putem să le depășim, pas cu pas, fără să le negăm importanța,  doar să vrem. Tu ai depășit tema subiectului, vrei mai mult. Mă bucur. Tot respectul meu. 

Linkul către blog îl voi scrie pe pagina mea - am înțeles că nu se permite să se facă publicitate personală, iar unii ar lua asta drept așa ceva.  Respect regulile, chiar dacă îndeobște caut să ies când, și pe unde pot, din ele !!!  Cu bine !!

2 0

Cristiana, vă asigur și eu de tot respectul meu.

Mă așteptam totuși la căteva răspunsuri, la câteva idei inteligibile, care să-mi înlăture din nedumeriri. La întrebarea despre știința oficială a rămas că mai vorbim, iar la celelalte m-ați trimis tautologic la primul text, modificat doar ca formă. Adică eu v-am întrebat ce înseamnă a dormi iar dvs. mi-ați răspuns că înseamnă acțiunea când cineva doarme. Mă rog, sper că rămâne valabilă promisiunea cu blogul.

Dar cred că am reușit să înțeleg mai bine câte ceva despre teoria dvs. E o paradigmă ontologică sprijinită pe percepții subiective asociate unor stări de reverie. Nicio știință nu poate nega sau desființa genul acesta de teorii, ele sunt inatacabile, sunt perfecte, iar acesta e semnul că  nu au legătură cu știința, Sunt nefalsificabile.

Îmi spuneți că se poate accesa un nivel superior de cunoaștere, totul e să vrei. Eu vreau, vreau mai multe corpuri, unul fizic, unul mental, vreau senzori care să-mi mijlocească legătura cu cele mai ascunse taine ale Universului, vreau să fiu fericit și, dacă se poate, nemuritor. Problema e că Natura nu e cum vreau eu ci cum vrea Ea. Așa că nu-mi rămâne decăt să încerc s-o cunosc și s-o înțeleg atât cât pot, nicidecum să o inventez.

Schopenhauer spunea foarte frumos: nu e greu să obții ce vrei, mai greu e să vrei ce să vrei.

0 0

Mulţumesc frumos! Nu mi-am dat seama că aici era ceva neclar,  am mai gândit între timp asupra temei legată de logică. Vezi, nici eu nu sunt obişnuită să întâlnesc oameni care nu s-au gândit până acum la faptul că există o ştiinţă "oficială" pentru că efectiv mă lupt, dar chiar mă lupt să echilibrez oamenii care mă omoară cu teoriile conspiraţioniste: aşa ceva chiar nu accept, toată-ziua-bună-ziua că s-ar conspira pe toate direcţiile împotriva noastră. Accept că lucrurile au pornit pe această cale cândva - foarte departe în timp, încă din timpul templelor egiptene, din nefericire - şi că societăţi secrete au în vedere alterarea cunoaşterilor omenirii. Ţinând cont de faptul că voi nu sunteţi obişnuiţi cu multă "literatură" , o să fac ceva, pentru că realmente nu ştiu cât v-a interesat pe voi acest subiect până acum, o prezentare succintă.

S-a permis dezvoltarea ştiinţelor experimentale şi de loc a celor mental-intuitive, acestea formând domeniul secretizării ştiinţelor spirituale: chiar ştiinţe. S-au denigrat acestea din urmă, apoi s-a introdus pedeapsa cu tortura şi cu moartea chinuitoare. Ştiinţa s-a împărţit până la sfârşitul sec. XVII în experimental şi mental-intuitiv. În continuare, începând cu sec XIX, ştiinţele experimentale s-au împărţit între cele de vârf - ascunse, şi cele pentru uz curent, oficiale. În 1940 când a avut loc experim. Philadelphia deja de mult timp, de prin 1910-1920 se făceau experimente avansate. Dar ascunse. Ideea era veche, din timpul templierilor, iar acolo au fost alte chestiuni de care nu e cazul să discutăm aici, dar e interesant de citit pe ici şi colo.
Dacă toate acestea nu ar fi avut loc, am făcut socoteala că în sec XI-XII ar fi trebuit ca societatea umană, fără imperii şi religii agresive, să arate cam ca în filmuleţele de tip Corning.... uite un link: https://www.corning.com/cala/en/innovation/a-day-made-of-glass.html
Dar toate comorile ştiinţifice le lumii, care ar fi condus la dezvoltarea echilibrată a inteligenţei tuturor oamenilor, zac prin subsolurile multietajate ale Vaticanului şi patriarhiilor estice. Tot ceea ce se studia în Bizanţ, lucruri pe care lumea nu le cunoaşte, în Mira (din Anatolia), etc,  cu universităţile în care studiau toţi savanţii de pretutindeni, toate artefactele care ar fi condus omenirea foarte departe, zac alături de multe altele ... gata! că dau în lacrimi... Credeţi că numai voi iubiţi ştiinţa??? Vă înşelaţi amarnic...
Aşadar, iată: ştiinţele oficiale şi cele ocultate - adică ascunse. Dronele despre care se cerceta dinainte de război (H. Coandă le-a proiectat prima dată), au fost ascunse împreună cu experimentări puse sub semnul OZN şi extratereştri care fac experimente pe oameni: nici pomenenală. În 2012 lumea credea că au venit OZNuri să se uite la JO !!! sau să ia oamenii "aleşi" să-i ducă în altă dimensiune a universului... Sateliţii cu... aripi (panouri cu captatori) erau luate drept animale gigantice până de curând, m-am luptat ani de-a rândul pe internet să deschid capul oamenilor ... degeaba, şi azi circulă pe email astfel de porcărioare., alături de alte confuzii oribile ale lui E. von Daniken, D. Icke, etc. Oameni - după părerea mea, iertată să fiu, poate mă înşel - puşi special să încâlcească minţile oamenilor lipsiţi de carte. Oamenilor cărora părinţii le spuneau că le crapă capul cu securea dacă nu muncesc şi se duc la şcoală. Şi încă mai sunt astfel de oameni.
Cam la asta voiam să mă refer. Pe blog am scris la fiecare pas la un moment dat despre ascunderea cunoaşterilor, ocultarea intuiţiei şi clar-simţurilor, neînţelegerea rădăcinilor religiilor. Ceea ce se spune că a făcut Dumnezeu la ieşirea iudeilor din Egipt, de fapt au făcut preoţii egipteni şi iudei - un adevărat război al templelor. Iar de acolo s-a pornit, prin iudei, toată tragedia europeană.
Cunoaşterea ezoterică de azi am cules-o mai nou de la orientali: credeţi că sunt nebuni cei care fac qi gong, reiki, yoga??? vă înşelaţi. Sau şamanii din America de Sud mai ales, cei din nord au fost decimaţi şi reduşi la cruntă tăcere.
Gata. Ţine minte Corning şi crede!!! dacă se poate , normal... suntem cu 10 secole în urmă şi nu e dureros pentru multă lume. Dar nu lumea întreagă e de vină, ar fi bine să învăţăm să nu o dispreţuim. Iar pe cei care ar merită, eu i-am iertat, dar tot îmi plânge sufletul când scriu sau vorbesc despre toate acestea...
Poate pe voi nu vă doare. Fericiţi cei cu IQ-ul mare!!! eu sunt printre cei cu EQul... etc... Nu sunt "specialista lu' Peşte" sunt un om care întinde antenele în toată lumea, căci aşa m-am născut. Doar ţin nasul în pământ şi merg mai departe.
Dar despre evoluţionişti/creaţionişti voi scrie. Mult. Să înţeleagă cât mai multă lume confuziile şi să caute mai departe.

Să auzim de bine !!!

0 0
Doamna, insasi ideea ca ar exista un alt soi de stiinta, una ascunsa de secole de cine stie ce societati oculte, e parte importanta din arsenalul adeptilor diferitelor teorii ale conspiratiei, cu care spuneti ca va luptati de zor. Sesizati fractura logica enorma?
0 0

Mda (domnul !!!)... Soiul şi fractura sunt cam colaterale... Să nu-mi spui că sunt coaxiale!!!

Sesizez fractura enormă  care există între oameni cu păreri diferite care se exclud reciproc, fără să dea impresia măcar că urmăresc subiectul şi sensul. Această prezentare era ceva colateral, pe care mi l-a cerut cineva. Şi fractura între a smulge ceva din context în loc de a prelua cursiv ideile. Eu discutam mai sus- ca să vă răspund cu moderaţie - despre încercarea de a echilibra extremele. Dar dacă cineva nu este obişnuit să gândească decât cu logica dumnisale, degeaba îi atrag eu atenţia asupra altor lucruri... Logic, nu?? Sau nu??!! Dar nu mai truncheaţi, ar fi sfatul meu. Dacă nu se poate altfel, truncheaţi... faceţi şi aşa... Ce pot spune altceva?

Asta e, fractura. Fără ea am fi discutat despre alte chestiuni. Dar ea există între oameni nu în mod natural, ci ca urmare a orgoliilor personale. Nu neapărat într-o prezentare.

Aş face un experiment tot pentru a vă demonstra cât de aproape sunteţi de creaţionişti, ca atitudine, pe care îi puneţi pe toţi într-o oală după o idee, fără să vă gândiţi că oamenii sunt la fel ori într-o tabără, ori în alta. Aşa cum cunosc mulţi "evoluţionişti" care au idei diferite, nuanţe, acceptări, etc. Asta face, printre multe altele, ca lumea noastră să fie frumoasă: multitudinea ideilor, direcţiilor, convingerilor. Extremele agresive (perversiuni, războaie) sau corozive (depresii) sunt normale, ar fi bine să ne unim, cei de la centru, să arătăm celor de la extreme că nu au motiv concret de atitudine de acest fel. 

Aşadar: voi pune o postare la Religie şi să vedem reacţia celor de acolo: nu aş alege ceva care să le gâdile orgoliul, cum ar fi ... corectitudinea hotărârii de a nu călca femeile pe muntele Athos - eu nu sunt religioasă, dar sunt convinsă de creaţia prin transcendenţă spirituală (mulţi bagă totul într-o oală şi numeşte sintetic: Dumnezeu. Nu este rău, dar nici corect, după părerea mea). Voi pune altceva, mai la mijloc, să nu fie chiar agresiv ezoteric, virginitatea Mariei spre exemplu. Problema virginităţii de acest fel a femeii în general este incredibilă şi pentru alţii.

Dacă nu sare nimeni pe mine, măcar înseamnă că le-am dat de gândit. Sau nu - însă mă lasă în apele mele, ceea ce ar fi bine ca exemplu de oameni echilibraţi. Dacă sar pe mine, voi concluziona că sunt la fel ca şi evoluţioniştii.  Asta ar fi un rezultat lipsit de nuanţe. Dar nuanţele sunt cele care fac covorul vieţii noastre, ce ne-am face fără ele??!! smiley Îmi e clar că persoana care a pus această temă aici este adeptul evoluţiei din maimuţă (doar discutăm de creaţia speciei umane). Biaţa maimuţică !!! Era mai ştiinţific să spun: primate. Ok! din primate. După week end.

Week end plăcut tuturor!

1 0
Nu doamna. Nu era "mai stiintific" nici din primate, cum stiintific nu e nici din maimuta. Niciun evolutionist nu spune asa ceva. Ma asteptam sa stiti asta.

Cred ca asta e un bun inceput atunci cand se doreste dialog autentic intre doua persoane. Deprinderea limbajului celuilalt. Tocmai de aia banuiesc ca v-a cerut puiu lamuriri. Intrebarea pe care cred ca trebuie sa v-o puneti dvs. este urmatoarea: cat de bine cunosc oare limbajul "stiintei oficiale"? Suficient de bine cat sa imi permita un dialog autentic cu reprezentantii ei?

Intrebarea mea e, deopotriva, si o invitatie catre dvs. la a va defini cat mai clar cu putinta conceptele cu care operati...
0 0

Oo... stai aşa... Ai spus un lucru deosebit de important pt mine : poate nu ştiu, sau nu am înţeles: voi nu credeţi  că ne tragem din primate? sau nu e important că spun maimuţe sau primate? te rog, răspunde-mi, pentru mine ar fi ceva nou să ştiu că un evoluţionist ar crede că ne tragem şi din altceva decât primate pe linia Neaderthal, Cro Cro Magnon, etc. Cealaltă variantă - din primate - este într-adevăr irelevantă, dar am spus-o pentru că mi s-a atras altundeva atenţia că e inadecvat să spun maimuţe în loc de primate.

Desigur arăt oriunde pot că varianta cu extratereştri este exclusă după părerea mea "metafizică" întrucât am studiat clar matricea eterică a planetei şi se dovedeşte că nu pot trăi extratereştrii pe Pământ, nu se pot combina felurile de ADN între ele şi alte teorii de acest fel.

Că discutăm despre ascunderea experimentelor genetice (dar nu vă place chestia cu ascunderea, ok!!) - este altă poveste. Dar  a nu fi de acord cu experimentele genetice ale ET-ilor pe Pământ nu înseamnă nicidecum excluderea existenţei populaţiilor extraterestre.

Desigur, ne aşteaptă surprize: dacă s-a desecretizat chestiunea cu OZN-urile, am pus întrebarea : ok, dar atunci unde sunt ET-ii??? (retorică, normal) Vom trăi şi vom vedea.

App, voi credeţi că universul ar fi gol? Are legătură întrebarea aceasta: cu chestia cu întunericul şi pisica interdimensională. Acolo este pierdută esenţa: citatul vădeşte confuzii mari ale celui ce a scris asta sau fraza e scoasă dintr-un context.

PS (adică irelevant !!!): eu eram în trecere pe acest forum, nu voiam să intru în discuţii, voiam doar să arunc o idee şi să plec, aşa că nu va mai fi cazul să explic - căci... of!!! mă ocup cu alte chestiuni, pentru mine şi pentru cei care chiar experimentează cunoaşteri de acest fel, care chiar înţeleg şi s-au preocupat intens de astfel de căi. Asta nu înseamnă nici într-un caz că aş zice: Dă-i naibii de limitaţi, să se intereseze dacă vor şi basta!!! Este poate prea devreme, sau aveţi alte căi, de a ajunge la cele pe care le doriţi voi, ok! nu este nici o problemă !!! Chestia cu limitarea au mai spus-o alţii, iar eu încerc să le explic frumos care este diferenţa între laser şi bec: între toate forţele spiritului îndreptate către o direcţie şi dezvoltarea sferică a spiritului în toate direcţiile. Unde becul arată o cuprindere mai puţin precisă cu siguranţă, dar măcar să ştiu de ce am trecut prin această lume...

Încerc (mă lupt!!! ok - fracturile :) !!!) să aduc respect şi consideraţie pe unde intru. Măcar atât, suntem oameni - demnitatea şi respectul ar trebui să ne caracterizeze.

M-am uitat şi la Religie: mă mai gândesc dacă să pun un subiect acolo, căci nu sunt acolo religioşi consacraţi, cum am perceput eu la prima vedere. Dar se discută frumos... Acum, aşa am crezut că şi aici, că nu se foloseşte atac la persoană sau la provenienţa ideilor. Bine, s-a aplanat şi asta.

Mulţumesc frumos pentru discuţie.

0 0
Din punctul meu de vedere, metafizicianul vede lumină şi structuri (din materii de alte vibraţii!!! asta este, mnoo... ce să-i faci??!!) acolo unde privirea cu structurile oculare percepe doar întuneric. Orbii care văd clar în mintea lor nu mai pot fi negaţi, altfel... suntem la 5 minute de Evul Mediu... Teologul poate spune cel mult: Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat . Vederea, bunînţeles .
0 0

Cristiana, de ce nu îţi deschizi tu un subiect al tău? Eu te încutajez să deschizi un subiect al tău şi să-l moderezi cum o să poţi tu mai bine. Aici era vorba despre trăsături de personalitate caracteristice evoluţioniştilor, respectiv creaţioniştilor. Aici nu cred că au sens aberaţiile metafizice. Eu cred că există diferenţe de personalitate între creaţionişni şi evoluţionişti. Explică concret care sunt argumentele raţionale care îţi susţin afirmaţiile. Aberaţii gen Dulcan poate să spună oricine, dar dacă nu aduci argumente pentru afirmaţiile tale, este normal să nu fii luat în serios.

În altă ordine de idei e puţin lispit de bun-simţ să faci o astfel de afirmaţie/proiecţie/interpretare pur subiectivă: "Îmi e clar că persoana care a pus această temă aici este adeptul evoluţiei din maimuţă" Dacă nu înţelegi evoluţia şi ştii doar placa maimuţele/primatele, mai citeşte şi ceva serios, ştiinţific, nu doar aberaţiile mistice "moderne" pe care le susţii cu atât de multă pasiune.

@goguv, sincer îţi pierzi timpul... eu m-am convins în nenumărate rânduri că: "...nu poţi învăţa un porc să cânte, tu îţi pierzi vremea, iar pe porc îl enervează"; sau "... a discuta argumentat cu un om care a renunţat la raţiunea sa este ca şi cum ai administra medicamente morţilor." – Thomas Paine

0 0

Cristiana, atât AdiJapan cât şi Puiu ţi-au explicat elegant că e foarte posibil să aberezi şi eşti departe de a înţelege cu adevărat ştiinţa, eu ţi-am zis oarecum acelaşi lucru doar că mai direct. Toată lumea aşteaptă nişte argumente care să-ţi susţină afirmaţiile... nu e suficient să zici că avem 1000 de corpuri invizibile, trebuie să-ţi sprijini şi tu afirmaţiile alea pe ceva argumente concrete, în caz contrar sunt doar vorbe-n vânt fără nicio valoare. Cred că ştie mai toată lumea ce s-a întâmplat în Evul Mediu, nu cred că e necesar să amesteci în metafizica ta şi lecţii de istorie. Încearcă să te concentrezi pe subiect, concret prin ce îţi susţii afirmaţiile. Mă repet şi chiar te rog să deschizi tu subiectul metafizicii separat de acest subiect şi îţi urez succes de pe acum să-l moderezi.

0 0

Nu folosesc niciodată asemenea forme de exprimare: aberezi, etc. Mai vorbesc şi eu "în barbă" - "colorat" !!! dar nu-i arunc omului în faţă aşa ceva. Asta nu e ipocrizie, e bunsimţ. E cuminţenie. Sunt un om cuminte!!!

Eu nu am intrat pentru a vă ţine lecţii de metafizică, ci doar pentru un singur subiect, la care nimeni nu se referă, înţeleg că voi vă luaţi numai de ceea ce aveţi obişnuinţa, sau înclinaţia: să daţi la o parte ceea ce credeţi a fi "aberant". Ce este incomod. Invit frumos să mai "abereze" ca să omor până la capăt, să nu cumva să mai deranjeze în continuare. 

Nici nu aveam intenţia, decât din când în când să mai arunc o vorbă, fără măcar să am pretenţia unui "vot" !!! între timp am văzut şi asta, am dat şi eu un vot pe ici şi colo!!! Chestia asta mi se pare chiar copilărească, dar e alegerea platformei pe care s-a creat forumul. Aşa cum nu am eu nici o vină că platforma pe care este creat siteul meu a pus acolo "Întreabă specialistul..." Am atras atenţia că nu mă consider specialist, dar mi s-a spus că nu poate schimba platforma de lucru, toate se fac aşa. Punct. 

Încă o dată: nu vreau decât să spun: părerea mea este că faceţi greşeli privind împărţirea oamenilor între evoluţionişti şi creaţionişti. 

Că este vorba despre evoluţia spiritului şi evoluţia corpurilor: deci toţi credem în evoluţie !!!

Că evoluţia poate fi :

1. Evoluţie după trup: primate, Neanderthal, Cro Magnon, etc.

2. Evoluţie după spirit: prin întrupare în corpuri create de ceea ce religioşii numesc Dumnezeu.

3. Evoluţie după ideile privind extratereştri care ar fi creat o specie umană prin inginerie genetică.

Altele eu nu mai ştiu, dacă mai există şi alte păreri, vreau să ştiu, pentru mine personal, jur că nu am mai auzit despre altceva !!!

Am spus doar că eu nu sunt religioasă, ci am încredinţări de natură metafizică, conform cărora am arătat că se poate clar undeva care a fost procesul pas cu pas de creaţie a speciilor, a speciei umane la fel ca şi a celorlalte. De care religioşii se tem ca de moarte (a spiritului) , crezând cu Dumnezeu a interzis asta. Nu Dumnezeu a interzis, ci religiile abrahamice. 

Că singura deosebire între evoluţionişti şi creaţionişti, după cum a fost pusă întrebarea, este că ştiinţelor exacte li s-a permis la un moment dat dezvoltarea - dar numai până la un punct să expună oficial deocamdată, urmând să se desecretizeze totul după cum se vor schimba interesele. 

Că religia şi-a păstrat aura de mister, în virtutea căreia îşi permite să interzică sub pedeapsa cu canonul (etc., mergând până la alungarea preoţilor) ieşirea din dogmele pe care reprezentanţii ei îşi permit să le încalce în ascuns. 

Gata! Chestia cu metafizica nu este în sarcina mea să ţin cursuri. 

Acestea fiind spuse, eu nu am altceva de scris referitor la subiect. 

Adică comentariu, plăcut - neplăcut, atât. Dar voi v-aţi aruncat asupra mea doar de dragul contestării "aberaţiilor". Care pentru alţii nu sunt aberaţii. Desigur greşeala mea a fost că am dat exemplu ceva scris în altă parte, ca să fie clar la ce m-am referit. Am stârnit ... nu controverse, ci cu totul altceva. Faci controversă dacă eşti în cunoaştere. Cei mai buni detractori ai Bibliei sunt şi cei mai buni cunoscători ai ei !!! De reflectat...

Altfel pot spune şi eu: "E aberant să pui problema aşa!" Puteam s-o fac de la început. Dar nu o fac - deşi aş putea. Am ales să răspund la câteva întrebări, şi ??? Care este problema? De ce să să fim aşa? E jenant. Chiar este o situaţie jenantă. Dar nu pentru mine, am spus, eu plec cu fruntea sus, deranjează? Se dorea să plec cu coada între picioare, speriată de moarte? De ce ? smiley

Ezoteriştii, metafizicienii există. Vreţi să ne omorâţi? nu puteţi!! smileynici măcar ideile, concepţiile, convingerile!! Trăim în aceeaşi lume în fond. O facem mai bogată, mai frumoasă chiar !!! Arătăm lumina, culoarea din întuneric. Viitorul cred că va fi a tuturora, avem loc cu toţii şi mai mult: vom putea discuta în tihnă, echilibraţi, cu toţii. 

End of story  (vorba românului contemporan, glumesc, normal!) Sau: să auzim numai de bine !!! 

0 0

Cristiana, dacă ai fi fost un om cuminte şi cu bun-simţ, nu ai fi spus că tu nu eşti doamnă pentru că doamnele stau şi nu fac nimic. Ai votat negativ o întrebare pertinentă. Nu ştiu cât de frustrat/ă trebuie să fii să faci asta fără a fi justificat, dar e ok. E doar o întrebare, nu e o afirmaţie, nu e o concluzie. Când faci afirmaţii nefondate atunci da, e justificat să fii taxat, spre exemplu tu afirmi că ai mai multe corpuri invizibile dar nu ai adus şi un argument pt această afirmaţie. Ai invocat doar că ştiinta este limitată, iar dex-ul te limitează în exprimare, dar în nenumăratele rânduri pe care le-ai scris nu te-ai obosit să zici concret, convingerile mele au la baza argumentele x, y şi z. AdiJapan şi Puiu te-au rugat să te exprimi concret nu să faci balet de cuvinte, adică să-ţi argumentezi afirmaţiile cu iz metafizic. Nu e nimic aberant sau jignitor în ceea ce priveşte întrebarea mea, dar evident e dreptul tău de a o aprecia subiectiv... cum gândeşti aşa judeci. Iar în ceea ce priveşte cuvântul "aberaţie" nu cred că e nimic colorat şi lipsit de bun-simţ, e doar un cuvânt al limbii române ce are ca înţeles: absurditate, aiureală, baza­conie, elucubrație, enormitate, fantasma­gorie, prostie, stupiditate. Deci afirmaţiile tale metafizice pe care nu le-ai susţinut absolut deloc, nici măcar prin nici cea mai mică tentativă de argument, sunt o absurditate, o aiureală, nişte bazaconii. Dacă vrei să existe un dialog normal cu mine sau cu oricare alt utilizator al site-ului, te rog să-ţi argumentezi afirmaţiile metafizice, în caz contrar o să le consider în continuare nişte aiureli, bazaconii, aberaţii, etc.

Până acum ţi-am tolerat derapajul de la subiect cu rugămintea să-ţi deschizi un subiect al tău despre metafizică şi să dezvolţi subiectul acolo, iar dacă vrei musai să renunţi la conversaţiile/dezbaterile pe scienţia, măcar să o faci cu capul sus şi pentru asta cred că ar trebui să explici şi să-ţi argumentezi teoriile metafizice nu doar să faci afirmaţii. Nu cred că vrea cineva să pleci, cu atât mai puţin cu capul jos, dar nici nu te ţine nimeni cu forţa, nu vrea nimeni moartea ezotericilor şi a metafizicienilor, după cum a zis şi AdiJapan e loc pt toţi sub soare, tot ce am vrea ar fi să-ţi argumentezi afirmaţiile.

...