Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
651 vizualizari

Într-un recipient închis ermetic se pun nişte bucăţi de fructe care prin fermentaţie încep să degaje CO2. Se cântareşte recipientul cu un cântar de precizie 0.1 grame şi se constată menţinerea greutăţii. După eliberarea de CO2 degajat se cântăreşte recipienţul şi se notează variaţia de greutate. Se continuă astfel în fiecare zi până când eliberarea de CO2 încetează sau devine nesemnificativă.

Se observă că în fiecare zi prin eliberarea intenţionată de CO2 s-au pierdut 2-3 grame şi din ce în ce mai puţin cu trecerea timpului, pe întreaga perioadă de fermentaţiei totalizând o pierdere de ~10 grame.

După ultima eliberare de CO2 se inchide recipientul şi se verifică greutatea în fiecare zi şi se constată că deşi recipientul nu a mai fost deschis, se pierde în continuare câte 0.1 grame la ~7 zile, această scădere în greutate devenind din ce în ce mai mică cu trecerea timpului. În ~600 de zile de când recipientul nu a mai fost deschis s-a constatat o pierdere în greutate de 6.9 grame, iar recipientul fiind un pet de plastic s-a strâns modificându-şi forma ca şi cum presiunea recipientului ar fi devenit cu mult mai mică decât presiunea atmosferică. În primele zile când eliberarea de CO2 era mare, presiunea era mare în recipient dar îşi menţinea greutatea, motiv pentru care cred că nu e nici o problemă de etanşitate şi totuşi nu ştiu care ar fi explicaţia logico-ştiinţifică a acestui fenomen.

 

Micul experiment a decurs în paralele cu două recipiente de greutate similară, iar pierderile de masă sunt identice. Are cineva o posibilă explicaţie a fenomenului?

 

Mulţumesc anticipat pentru răbdarea de a urmări întreaga poveste şi pentru un posibil răspuns.

Junior (925 puncte) in categoria Fizica
0 0
Cu puţin timp în urmă am găsit într-o pădure două PET-uri cu apă. Pe ele era trecută data expirării, anul acesta, cred că în luna august urmează se expire, deci e posibil să fi stat acolo în pădure câţiva ani. PET-urile nu au fost desfăcute, se vedea la dopuri cu nu a fost umblat la ele. Cu toate acestea, în ele era doar apă, nici o urmă de aer, sau alt gaz, nici o bulă măcar. Eu cred că PET-urile nu etanşează 100% pe durate lungi de timp. Ar fi interesant să refaci experimentul cu recipiente din sticlă, dar ar trebui să fi atent la dopuri.

Cum ai eliberat CO2-ul, ai avut supape?
0 0

Am eliberat CO2-ul prin desfacerea dopului, după care l-am strans şi am efectuat măsurători asupra greutăţii şi înaintea şi după eliberarea CO2-ului.

1 Raspuns

1 plus 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns

Foarte interesant experimentul și instructiv pentru mine. Abia acum, după ce am citit cîte ceva, am înțeles de ce peturile mele de apă carbogazoasă sînt făcute din cel puțin trei straturi de materiale diferite, lipite între ele, deși acum 10-15 ani erau făcute dintr-un singur strat. Luați un pet și tăiați-l; s-ar putea să constatați aceeași structură multistrat a peretelui.

Nu cunosc bine nici însuşirile recipientului pe care l-ați folosit, nici alte detalii ale experimentului, și nici nu am destule cunoștințe despre materialele plastice ca să pot da un răspuns clar. Dar din ce am citit azi despre PET înțeleg că are o permeabilitate la apă destul de mare pentru ca pe durate foarte lungi să se constate pierderi sesizabile de masă. La fel și la gaze. Și la alcool are o permeabilitate semnificativă. Sticlele de PET pentru bere, vin și alte produse alcoolice au un strat suplimentar din alt plastic, care reduce permeabilitatea la alcool. Deci dacă recipientul pe care l-ați folosit era unul pentru apă, suc sau altceva nealcoolic și dacă în urma fermentației s-a produs și alcool, cu atît mai mult e explicabilă pierderea de masă. Nu știu cum arată permeabilitatea PET-ului la alte substanțe, ca acidul acetic și alte produse posibile ale fermentației sau alte substanțe componente ale fructelor, dar e posibil ca și la acestea să fie relativ permeabil.

Deci explicația mea este că peretele recipientului a lăsat să treacă unele substanțe, în primul rînd apa. După ieșirea prin perete acestea s-au evaporat, deci nu aveați cum să observați trecerea. La exterior peretele pare perfect uscat. Cantitatea de substanțe care ies pe zi e foarte mică, dar cumulată în aproape doi ani devine măsurabilă.

Dacă mai aveți peturi goale de același tip (nu doar pentru același produs, ci fabricate tot atunci) ați putea tăia unul ca să vedeți ce structură de straturi are. Cele vechi, cu strat unic, au o permeabilitate mai mare, iar pierderea de masă se explică cu atît mai ușor.

Puteți relua experimentul cu un recipient de sticlă groasă, cu un dop cît mai impermeabil, de exemplu un recipient de sticlă pentru reactivi chimici cu dop tot de sticlă și impermeabilizat cu parafină. Sînt sigur că pierderea de masă va fi ori nedetectabilă, ori extrem de mică.

Comparație între permeabilitățile la oxigen și vapori de apă ale mai multor tipuri de material plastic

Articolul de la Wikipedia despre PET

Expert (12.9k puncte)
0 0

Mulţumesc Adi pentru răspunsul promt şi bine documentat! Cumva am mai auzit o astfel de variantă ca explicaţie, dar nu credeam că prin peretele unui PET ar putea să treacă apă, alcool sau gaz. Într-adevăr am folosit două pet-uri de apă de 0.5 l, unul de apă minerală carbogazoasă şi unul de apă minerală plată. Am tăiat astfel de pet-uri şi nu am observat nici o structură multistrat.

 

Dacă aş relua experimentul cu un recipient de sticlă sau de altă natură dar care să nu aibă nici o permeabilitate, iar dopul să închidă perfect etanş, în mod normal nu ar trebui să mai existe nici o mică piedere de masă, corect? Dacă există o mică pierdere, singura explicaţie posibilă, logică şi ştiinţifică este că recipientul nu închide perfect etanş?

Mulţumesc încă o dată pentru timpul şi interesul acordat subiectului!

0 0
Strict vorbind nici sticla nu este perfect etanșă. Oricît de gros ar fi peretele de sticlă tot vor exista molecule care vor ieși din sticlă (sau care vor intra). Dar în comparație cu PET-ul sticla e mult mai puțin permeabilă, deci mă aștept să nu puteți decela nici o pierdere de masă cu cîntarul pe care îl aveți.
...