Cum variază glicemia în timpul şi imediat după susţinerea unui efort fizic moderat ca intensitate, dar de lungă durată?

Question

La omul sănătos, dimineaţa pe nemâncate, după efectuarea unui efort fizic de lungă durată, e normal ca glicemia să scadă sau să crească? Dacă e normal să crească, care e mecanismul ce permite creşterea şi până la ce valoare ar fi normal să crească? Dacă la omul sănătos ar fi normal să crească glicemia, omul diabetic de ce intră în hipoglicemie?

Answer 1

In timpul efortului fizic sau alte situatii de stres apar catecolaminele (adrenalina). Printre numeroasele efecte (hipertensiune, tahicardie) se numara si cresterea glicemiei. Muschiul este un consumator de glucoza si in timpul efortului necesarul de glucoza creste, deci glucoza din sange scade fiind captata de muschi.

La diabetic apare hipoglicemia deoarece se suprapune medicatia antidiabetica cu cresterea tranzitorie a consumului de glucoza in timpul efortului fizic. Deci, reduci doza de insulina administrata sau consumi ceva zahar si ai prevenit hipoglicemia dupa efort.

Comments

@Adi Sas, mulţumesc pentru răspuns, dar aş mai avea câteva nelămuriri dacă poţi să-mi răspunzi. În timpul efortului fizic, după ce se consumă rezervele de glucide din sânge şi glicogenul din ficat, încep să se "ardă" depozitile de grăsime pentru a se asigura un flux de glucide continuu în sânge, iar acest proces n-am prea înţeles cum are loc şi de ce în cazul omului diabetic nu prea se întâmplă, acesta intrând în hipoglicemie când glucidele din sânge sunt pe terminate. Omul sănătos nu are nevoie de glucoză din surse exterioare pentru a evita hipoglicemia, în schimb omul diabetic are nevoie, iar aici nu înţeleg ce diferenţiază omul diabetic de omul sănătos.  Spre exemplu, un om diabetic care nu depune nici un efort fizic are nevoie de 30 de unitati de insulina pe zi şi are glicemia normală, dar dacă acelaşi om cu aceleşi 30 de unitati de insulină pe zi depunde un efort fizic considerabil şi intră in hipoglicemie, dar de ce nu transformă depozitile de grăsime în glucide?

Înţeleg că diabetul este incapacitatea pancreasului de a secreta suficientă insulină, aceasta având rolul de transportor al glucidelor la celule, iar pancreasul ar secreta o cantitate limitată de insulină în viaţă unui om, aşadar un om foarte activ fizic, îşi solicită pancreasul mai mult decât un om mai puţin activ şi riscă să facă diabet din cauza sportului prea mult, sau zic o mare prostie? Pancreasul unui om sănătos care face sport intens, secretă mai multă insulină decât atunci când este în repaus?

---

Nu prea inteleg intrebarile. Dar ai dreptate cu "arderea" de glucide, lipide si in cazuri extreme de proteine.

Pancreasul endocrin iti secreta insulina, denumita candva hormonul bunastarii..de ce? pentru ca un exces de insulina (chiar si exogena) te ingrasa. Insulina face ca excedentul de glucoza sa se depuna sub forma de glicogen..o chestie ramasa de la oamenii primitivi cand mancau mai rar.

Deci, tu iei 30 unitati pe zi, impartite probabil in 3 sau 4 ture pentru a preveni o crestere a glicemiei. Daca te apuci de sport glicemia scade datorita insulinei din pix dar si din cauza efortului intens. Eh, muschiul mai rezista fara glucoza (nu prea mult), dar creierul sufera mai repede. Pana se reface glicemia normala din glicogen, ce face creierul? Te anunta de existenta hipoglicemiei cu simptomele caracteristice.

Pancreasul unui om sanatos cu o activitate fizica mai intensa nu secreta mai multa insulina, ca si asa o consuma muschiul. In schimb, iti secreta mai mult glucagon, un hormon ce creste nivelul glicemiei.

Nu stiu daca am reusit sa iti raspund la intrebari, dar daca crezi ca te pot lamuri cu ceva..pune intrebarea cu 1. sa stiu unde incepe si unde se termina :D

---

Mulţumesc frumos de explicaţii, acum am înţeles ceva mai bine. Ştiam că pancreasul secretă doi hormoni principali cu rol în reglarea glicemiei, dar cumva am uitat de rolul glucagonului. Eu nu sunt diabetic şi sper să nu ajung într-o astfel de situaţie, eram doar curios să înţeleg mecanismul.

 

Mi-am luat o glicemie înainte şi după ce am depus efort fizic, evident fără să mănânc nimic pentru a nu influenţa glicemia cu surse externe de glucide şi am constatat că după efortul fizic glicemia era mai mare cu vreo 30 de unităţi, ajungând la 110 de pe la vreo 80 cât era înainte de efort. M-am gândit că e cumva normal acest fenomen deoarece corpul arde grasimile şi face astfel rost de glucide, dar glucidele alea ca să ajungă la celule  am înţeles că au nevoie de insulină şi mă gândeam că astfel pancreasul ar fi mai solicitat. Uneori depun un efort fizic considerabil (merg şi o zi întreagă pe munte) fără să mănânc absolut nimic şi nici nu am senzaţie de foame, unii imi zic că n-ar fi bine şi că trebuie să mănânc, dar eu nu simt nevoia şi dacă rup ritmul efortului fizic şi stau să mănânc, după nu mai am nici un chef să mă mişc.

1) Dacă fac un astfel de efort şi nu consum glucide din surse externe, înseamnă că ard grăsimile din corp şi pancreasul secretă glucagon pentru a menţine glicemia ridicată, dar acest lucru este periculos pentru sănătate pe termen lung? Ficatul ce rol joacă în arderea grăsimilor şi a proteinelor în cazurile extreme?

2) Dacă mie îmi creşte glicemia la efort şi în cazul unui diabetic scade intrând în hipoglicemie, să înţeleg că pancreasul unui diabetic nu secretă nici insulină suficientă, nici glucagon?

---

1. Nu cred ca e periculos pe termen lung.  Atat timp cat tu te simti bine si analizele sunt in parametrii normali. Fa-ti un profil lipidic cu colesterol total, LDL, HDL. In ficat se desfasoara procese de gluconeogeneza, din lipide si din proteine daca este cazul.

2. Am sa caut intr-o carte :D

---

Colesterolul era ok, trigliceridele în schimb erau cam maricele :D

---

2. initial si tie iti scade la efort glicemia, diferenta e ca organismul se adapteaza: apar hormonii care cresc glicemia (glucagon, GH, cortizon) si iti scade secretia de insulina. Diabeticul are doza de insulina deja stabilita si nu o modifica in functie de cerintele organismului din acel moment.

iti poate afecta secretia de glucagon daca cauza diabetului a fost o pancreatita acuta (s-a autodigerat pancreasul).