Completez ca balonul TREBUIE sa fie mic pentru a se incalzi, reducand riscul condensarii vaporilor de iodura de wolfram pe sticla la racirea acesteia. De-aia e mic. Si de-aia e nevoie de un cuart special, ceea ce il face mai scump. Iod se adauga pentru ca vaporii de wolfram sa se combine cu el (metalele se evapora si ele, mai lent dar o fac). Rezulta iodura de wolfram care, in contact cu filamentul fierbinte se descompune, lasand metalul pe filament si eliberand iodul inapoi in interiorul becului. Procesul se reia si are ca efect prelungirea vietii filamentului, deci a becului. Se pastreaza si stralucirea mai mult, pentru ca un filament subtiat va opune o rezistenta mai mare curentului, scazind intensitatea si, deci luminozitatea.