Este unul din efectele evoluției. Omul, ca orice animal, este adaptat la mediul în care au trăit strămoșii lui. Dacă strămoșii noștri ar fi avut contact mai mult cu numere și cuvinte și mai puțin cu imagini, sunete, mirosuri, senzații tactile sau termice, dureri etc., atunci cu siguranță creierul ar fi evoluat spre o variantă care să fie mai adaptată acelei realități în care importante sînt numerele și cuvintele.
Întrebarea se poate pune la fel de ușor în legătură cu tot ce este simț, percepție, gîndire și memorie: de ce detectăm rapid mirosul de fructe stricate sau de materii fecale, dar sîntem total insensibili la CO2, O2, CH4 etc., deși moleculele acestea sînt mai simple și mai ușor detectabile cu mijloace tehnice? De ce detectăm instantaneu dacă cineva zîmbește sau e trist, dar durează așa de mult pînă numărăm petalele florii-soarelui? De ce recunoaștem rapid vocea mamei, dar nu simțim ce frecvență are tonul de la telefon? Și așa mai departe.
Avem tendința, mai ales în prezent, de a considera că creierul e un fel de calculator care funcționează măcar în principiu la fel ca un calculator electronic. Dar procesele din creier sînt cu totul altele, informația este abordată cu totul altfel, prelucrată altfel, memorată altfel etc.
Nu sîntem greșiți, ci doar adaptați la o lume care între timp s-a schimbat.
