Să presupunem că nimic nu deranjează valul în drumul spre marginea piscinei.
Acesta se deplasează cuo viteză v pe orice direcție radiala față de punctul de cădere a pietrei. Pentru simplitate, presupunem v=1m/s.
Notând segmentele PA=a, PB=b, PC=c și PD=d, vom avea, în aceste condiții:
a=4, b=6, c=3 și d=9.
Unind A cu C și B cu D obținem triunghiurile PAC și PBD. Observăm că ele sunt asemenea (UUU), având două unghiuri opuse la vârf și celelalte egale câte două deoarece subintind arce egale de cerc.
Din asemănarea triunghiurilor rezultă o relație de proprtionalitate între laturi care se poate scrie ca
a*b=c*d
Dar timpii noștri nu respectă această relație, pentru că 24 e diferit de 27.
Rezultă că ipoteza deplasării cu o viteză constanța v pe orice direcție radială este greșită. Concluzia este că, ori pe direcția AB viteza a crescut, ori pe direcția CD viteza a scăzut.
Creșterea de viteză contravine legilor conservării, deci singura posibilitate care are sens din punct de vedere fizic este că viteza a scăzut pe direcția CD.
Dacă viteza ar fi scăzut pe sensul spre C, ar trebui ca micșorând timpul c să restabilim egalitatea. Scăzând pe c cu 1s (de-aia am introdus rezoluția cronometrului) obținem 2*9=18. Scăzând pe d cu 1s obținem 3*8=24, adică, restabilind egalitatea, rezultă că pe sensul spre D valul este încetinit.
Deci zona în care se află scara este D.
Am dat peste un experiment filmat pe youtube unde se vede cum scade viteza undei de suprafață la scăderea adâncimii apei cam de la minutul 11.
Dar și fără filmuleț, toți am văzut la mare încetinirea valurilor când se apropie de plajă.