Sunt mai multe motive de ce biologic nu traim vesnic.
1. Longevitatea este determinata genetic prin unele mecanisme de control. Unul dintre ele, bine studiat, este prin intermediul telomerelor. Acestea sunt mici fragmente de nucleotide ce se gasesc la capetele fiecarui cromozom asigurandu-i stabilitate, insa cu fiecare replicare a celulei, se pierde cate un fragment, pana cand ramane prea mic si dublarea materialului genetic de la capatul cromozomului se face cu erori, de multe ori producandu-se fuzionare cu alt cromozom, rezultand gene mutante prin alaturarea unor codoni ce nu ar fi trebuit sa fie asociati. In acel moment cromozomul este marcat cu proteina p53 care fie opreste diviziunea celulei, fie induce apoptoza.
Acesta este unul dintre mecanismele prin care se limiteaza innoirea celulelor. In cancer insa, in multe dintre ele, se activeaza o enzima numita telomeraza care adauga noi fragmente telomerelor permitand diviziunea celulara nelimitata. De multe ori asociaza si mutatia genei p53, cu o proteina p53 nefunctionala, sau care chiar promoveaza cresterea tumorala.
Regenerarea tesuturilor se face pe seama celulelor stem, acestea se gasesc in orice tip de tesut, sunt celule tinere pluripotente/totipotente, care se pot specializa in orice tip de celula, sau celule multipotente care pot deveni orice celula din tesutul unde se gasesc. Din diviziunea unei celule stem rezulta o alta celula stem plus o celula multipotenta. Celula multipotenta se divide intr-o celula ce poate ramane multipotenta si alta celula care incepe sa se specializeze (se spune ca se diferentiaza). In cancere, tumora este alcatuita din celule care nu au ajuns la maturitate, si cu cat ele sunt mai tinere (mai nediferentiate) cu atat cancerul evolueaza mai rapid/agresiv (se spune ca este mai nediferentiat).
2. Acumularea produsilor de metabolism
De-a lungul vietii organismul acumuleaza diverse reziduuri la nivel celular, ceea ce duce la o scadere a functionarii tesuturilor. Pe de alta parte celulele mai scad numeric si datorita diversilor factori de agresiune cu care vin in contact.
Altfel spus, ritmul de eliminare a reziduurilor este mai lent decat acumularea lor. S-au facut niste studii, pe soricei carora li s-au indus boli genetice caracterizate de scurtarea severa a duratei vietii. Mai precis unele boli de reparare a ADN cum ar fi xeroderma pigmentosum, cockayne syndrom si tricotiodistrofia. S-a observat ca soriceii care primeau hrana putina, practic erau infometati, traiau de 2-3 ori mai mult decat cei care aveau hrana la discretie.
Batranetea inseamna si capacitate redusa de adaptare. Ajustarile organismului la conditiile de mediu se fac mai greu, cu un consum mai mare, si moartea survine cand cedeaza un organ vital.
Este incriminat si stresul oxidativ, diversi compusi toxici, metale grele ce nu se pot elimina si se acumuleaza de-a lungul timpului. Interactiunea cu materialul genetic, atat a compusilor chimici cat si fizici (radiatii UV) duce la aparitia de mutatii. In mod normal, o celula isi supravegheaza mereu ADN-ul, si cand il gaseste modificat, isi "ingheata" ciclul celular pentru a nu mai initia diviziunea si declanseaza apoptoza (sinuciderea/moartea programata).
Oricum am privi lucrurile, pe de o parte este o regenerare limitata conditionata genetic, iar pe de alta parte este epuizarea celulelor prin acumularea in timp a deseurilor.