Bine aţi venit pe Scientia QA!
Pentru a putea publica întrebări şi răspunsuri, trebuie să vă înregistraţi.
Atenţie! Este posibil ca e-mailul de confirmare a înregistrării să intre în Spam.
Pune o întrebare

Newsletter


3.5k intrebari

6.7k raspunsuri

15.3k comentarii

2.5k utilizatori

4 plusuri 0 minusuri
827 vizualizari
O chestiune sensibila - deci sa judecam lucid, fara patima: de ce "da", de ce "nu" si ce implicatii are  - personal, national, etc.
Senior (8.7k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 0

Multumesc pentru raspunsurile foarte bune pe un subiect foarte important- avand in vedere ca "mandria de a fi roman" este o tema care activeaza cotidian sau ocazional (justificat sau nu) anumite resorturi nationaliste. Incerc sa rezum ideile colegilor:

 

- intai de toate, sa amintim ca mandria nu este un sentiment neaparat pozitiv - de pilda, este taxata ca pacat biblic ! Pe de alta parte, eu cred ca mandria "de sine" este un sentiment obligatoriu al unui om normal, este maladiv sa-ti lipseasca cu desavarsire - ai trai intr-o depresie vesnica. Biologic, face parte din Principiu 2 al Viului - autoprezervarea !

 

- mai departe, foarte corecta observatia Norei si a lui Adi - desi nu este evident la prima vedere, mandria este un termen COMPARATIV ! Totdeauna esti mandru de ceva in comparatie cu  ... ! Iar unde este comparativ, totdeauna apare relativitatea (ne-einsteiniana !).

 

- mai raman temele principale ale intrebarii: daca trebuie sa fiu mandru ca sunt roman si daca e bine sa fie promovata mandria de a fi roman. La prima tema, raspunsul colegilor a fost negativ peste tot - fie pentru ca o astfel de mandrie nu are obiect (nascuti sa fim romani), fie pentru ca mostenirea nationala nu justifica o atare mandrie.

 

- la ultima intrebare, desi n-am primit un raspuns direct decat de la Adi, toti par de acord ca este nejustificata cultivarea mandriei nationaliste - mai ales in contextul mondializarii. Hmm, desi sunt de acord cu ei in principiu, realismul ma face sa cred ca totusi propaganda nationalista poate fi, paradoxal, un instrument util  - daca ar fi indreptata spre "a face" si nu doar ca propaganda electorala ! 

 

Concluzie: ar trebui sa combatem propaganda gaunoasa a ideii ca suntem cu stea in frunte, un fel de "poporul ales" si sa evaluam critic realizarile de pana acum ale romanilor, ca baza pentru eforturile viitoare, mai ales in contextul mondializarii. Dar tare ma tem ca majoritatea romanilor nu gandesc asa - nu e comod deloc sa renunti la o iluzie calduta...

5 Raspunsuri

4 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Esti roman, ungur, somalez etc printr-o intamplare. Nu e o realizare de-a ta, asa ca n-ai de ce sa fii mandru.

Mandru poti fi pentru propriile tale realizari - datorate muncii/inteligentei/eforturilor tale.
Junior (558 puncte)
selectat de
0 0
Multumesc - Nora, sa inteleg ca gasesti nejustificata orice tip de mandrie nationala ?  Ar fi o optiune sa ne educam tinerii in acesta viziune - exclusiv a respectului de sine ?
2 0
Consider ca mandria este un sentiment care s-a nascut prin comparatie si care devine caduc in lipsa ei.

Sunt mandru ca am intrat la facultate (ptr ca atatia altii nu intra) - daca toata lumea ar intra la facultate, n-ai mai avea cum sa percepi acel sentiment de mandrie.

N-am auzit pe cineva sa fie mandru ca respira sau ca are gatul intre cap si torace sau ca merge pur si simplu sau ca trece strada. Dar o persoana cu handicap, spre ex. fara picioare poate fi mandra ca a traversat de unul singur, dar tot prin comparatie cu alte persoane cu handicap care nu pot face asta.

Sentimentul de mandrie nu apare cand faci lucuri pe care toata lumea (sau o majoritate) le face, ci doar prin comparatie (constientizata sau nu) cu cei care nu fac acele lucruri.

Nu exista sunt mandru per se (poate doar daca traiesti intr-o realitate distorsionata sau esti groaznic de marlan, iar mandria e doar la nivel declarativ); intotdeauna, in mintea celui mandru, exista o comparatie, fie ca-si da sau nu seama de ea.

Si e ok sa fii mandru ca ai intrat la facultate - comparativ cu altii care n-au intrat, atunci cand avem de-a face cu  meritul/efortul/capacitatile tale vs lenea/ignoranta/lipsa eductiei celorlalti.

Insa nu e ok sa fii mandru ca ai intrat la facultate - comparativ cu altii care n-au intrat, atunci cand avem de-a face cu mediul in care te-ai nascut tu/IQ-ul tau de 3 cifre vs nascut intr-o coliba din mediul rural/saracie/IQ de 2 cifre.

Asadar, sunt mandru ca sunt roman comparativ cu cine? Cu cei care n-au nicio vina sa se fi nascut in plin desert Sahara?
6 plusuri 0 minusuri

Of...şi zilele astea naţionale. Români, americani, brazilieni, ruşi se bucură inutil (chiar dacă numai pentru o zi), crezând că ţara lor e cu ceva mai specială faţă de restul globului pământesc (nu ţi se pare cam narcisistă treaba? ). Doamnelor şi domnilor, fie că vă place ori ba, toţi suntem la fel, indiferent de naţionalitate, iar singura zi de acest gen care ar merita cu adevărat sărbătorită ar fi cea în care toate ţările îşi lasă deoparte ideile egocentriste şi colaborează pentru crearea unui viitor mai bun. Nu mă încălzeşte cu nimic faptul că sunt român cât timp mai există cel puţin o fiinţă umană care nu are acces la apă potabilă sau la educaţie. Mă uit la toate postările de pe facebook şi văd cum toată lumea îmi urează voie bună şi o atmosferă plăcută alături de cei dragi... 'voia bună' şi 'atmosfera plăcută alături de cei dragi' ar trebui să fie un lucru normal în vieţile noastre, nu o raritate emoţională de care ne amintim în vremea sărbătorilor.

 

Eu vă doresc ca, odată cu ziua asta naţională a unei ţări denumită România din care se întâmplă să faceţi parte, să fiţi mai buni şi mai atenţi în fiecare zi de-acum înainte cu oamenii din jurul vostru.

Think outside the box called Romania.

Experimentat (3.5k puncte)
0 0
Multumesc - deci tu Claudiu esti mai curand umanist. Dar cum ramane cu mandria privind radacinile noastre milenare, limba noastra cea mai latina, bogatia mediului natural unic, lupta sub drapelul national in sport si poate si in razboi, etc ? Sunt corecte, reale, necesare sau dispensabile ?
1 0
Nu zic că n-au fost importante la vremea lor, dar tocmai aceste realizări din trecut ne fac să fim aşa narcisişti în prezent. Nici că s-ar putea să-mi pese mai puţin ce rădăcini avem, încă o dată tocmai aceste rădăcini daco-romane ne dau aerele astea nejustificate de oameni superiori (unora, ce-i drept). Toate aceste chestii sunt clar dispensabile, nu ajută cetăţenii români cu absolut nimic, ba chiar produc şi pagube majore pe alocuri (nemulţumirile cu ungurii, bulgarii etc. )
4 plusuri 1 minus
Mîndria e de multe feluri și poate avea diverse motive. A fi mîndru poate să însemne și a fi orgolios, și a fi mulțumit, și a fi demn și încrezător.

Unii probabil au îngîmfarea de a fi români, de exemplu cei care cred că dacii au fost buricul pămîntului și că au stăpînit lumea din Europa pînă în Extremul Orient și pînă în America (nu glumesc, există și amețiți din ăștia; se numesc dacomani). În forme ușoare mîndria de felul ăsta se manifestă prin orgoliul de a face parte din poporul care a descoperit insulina, inventat motorul cu reacție sau stiloul etc. (Apropo, contribuția românilor la domeniile astea e de fapt mult mai mică decît ni se spune nouă la școală, în cărți și în mass media.)

Alții probabil sînt mulțumiți că sînt români, pentru că se putea și mai rău, de exemplu dacă erau botswanieni.

Dar cred că singura mîndrie justificată e cea de a fi demn, de a nu te rușina pentru ceea ce ești. Este tot una cu respectul de sine, în ciuda atitudinilor unora. În același sens există mîndria de a fi negru (în țări cu populație majoritar albă), cea de a fi gay, cea de a fi femeie sau cea de a fi handicapat de un fel sau altul. Mîndru în sensul ăsta nu înseamnă că ești mai grozav ca alții, ci doar că nu ești mai prejos decît ei.

De exemplu, chiar dacă românii fac și multe prostii prin lume, eu sînt mîndru că sînt român. Chiar dacă unii străini cred despre România că e o țară de doi bani, eu sînt mîndru că sînt român.
Expert (12.8k puncte)
editat de
0 0
Multumesc Adi - de acord cu faptul ca mandria poate fi sau nu justificata (dupa cum ne asigura DEX-ul, cuvantul are si sens peiorativ) - problema este ca depinde de "judecator"...

Ca si Nora, accentuezi pe respectul de sine (cred ca asta este o categorie psihologica, am cunoscut multi oameni situati la extreme), dar zici si ca esti mandru ca esti roman. Cum iti influenteaza actiunile acest tip de mandrie ?

Si alta intrebare: apreciezi ca e bine sa cultivam mandria de a fi roman ?
1 0

Cum îmi influențează acțiunile mîndria de a fi român: prin lipsa rușinii de a fi român și consecințele lipsei de rușine. Am văzut în străinătate români care se jenează să spună răspicat că sînt români. Se gîndesc poate la tîmpenii (reale sau doar zvonite) făcute de alți români, de exemplu lebedele mîncate de țigani în Viena sau tablourile furate de români în Olanda, și atunci li se face rușine. Eu nu am rușinea asta. Au făcut, slavă domnului, o mulțime de prostii toate celelalte nații de pe pămînt, nu sînt românii mai cu moț în privința asta. E inutil să ai pretenția ca poporul tău să fie pur și imaculat. Cînd mă întreabă cineva de unde sînt îi spun simplu că din România, fără sfială. Le gătesc prietenilor străini mîncare românească, le dau să bea vin românesc și le povestesc cum e prin România, fără să aleg numai părțile bune sau numai părțile rele.

Dacă e bine să cultivăm mîndria de a fi român: iarăși, depinde ce fel de mîndrie. Mîndria asta de tip orgolios, că noi am inventat stiloul (ceea ce e o minciună) sau alte chestii și că străinii trebuie să țină minte contribuția noastră fabuloasă e o prostie. Mîndria care ne face să ascundem sub preș anumite aspecte ale istoriei noastre și să umflăm cu pompa părțile bune e tot o prostie. Consider că ne facem un mare deserviciu atunci cînd ne străduim din răsputeri să afișăm o imagine impecabilă. (În privința asta recomand cărțile O istorie sinceră a poporului român, de Florin Constantiniu, și O scurtă istorie a poporului român povestită celor tineri, de Neagu Djuvara.)

În schimb e bine să ne cultivăm mîndria prin cunoaștere și adevăr. Să ne știm locul în lume, să știm cum se înscriu realizările noastre între ale celorlalți și să nu mai perpetuăm fabulații despre măreția românilor. Să știm ce au făcut Vlaicu și Vuia, dar și ce au făcut frații Wright. Să învățăm despre Enescu, dar și despre Mozart.

Contribuția noastră la civilizația umană e modestă, mai mică decît cît ne-ar reveni proporțional după populație. Românii încă nu au avut o contribuție majoră la nici un domeniu important alt științei și culturii mondiale. Nu avem un Newton, un Edison, un Leonardo, un Tolstoi. Avem, e drept, un Brâncuși, un Eugen Ionescu sau pe Nadia Comăneci, dar proporția contribuției lor este încă prea mică față de cît s-ar cuveni. Sigur, putem da vina pe vicisitudinile istoriei, dar asta ar fi doar o scuză, nu o realizare.

Deci mîndria noastră trebuie să fie una modestă, mai degrabă ca o promisiune pentru viitor.

În plus cred că atît românii cît și alții fac încă greșeala de a pune prea mult preț pe comparații între popoare, cu concluzii de genul noi sîntem mai breji ca voi. Ăsta e un mod de gîndire tribal. Azi nu mai sîntem „noi” și „voi”. Sîntem noi toți la un loc, omenirea. Comparațiile duc la conflict în loc de cooperare.

1 0

Adi, ai amintit de falsurile care anima romanismul, ar trebui sa facem un top al lor, asa cum am facut odata un top al pseudostiintei.

 

Printre ele, ideea ca Romania are un invatamant foarte performant. Iata cum stam in realitate, potrivit prestigiosului raport PISA: locul 45 din 65, in crestere cu 4 locuri fata de raportul precedent (2009). Si ULTIMUL loc la indicatorul "motivatie".

 

http://adevarul.ro/educatie/scoala/astazi-publica-rezultatele-testelor-pisa-1_529d87dbc7b855ff566996d1/index.html

 

PS: Nu e nevoie sa cadem in extrema de a ne pune cenusa in cap, dar o analiza fatisa, transparenta este necesara. Cum ar fi ca ministrul de resort sa analizeze public acest raport si sa zica: "-Fratilor, nu stam prea bine, hai sa vedem ce putem imbunatati !"

1 0
Calitatea învățămîntului românesc e la pămînt din multe motive, printre care și acela că personalul didactic din România nu se bucură de prestigiul social al celor din alte țări, iar asta se corelează bine cu faptul că în România profesorii au cele mai mici salarii, în raport cu PIB-ul pe cap de locuitor, dintre toate țările incluse în PISA (vezi p. 27).

Dar asta nu explică în întregime și de ce elevi români au o motivație MULT mai mică decît ai tuturor celorlalte țări analizate (p. 29).

În mod categoric, nu numai că nu ne putem mîndri cu învățămîntul românesc, dar trebuie acționat urgent, înainte să devenim un neam de proști.
1 plus 0 minusuri
Un raspuns clar este dificil, mai ales ca in cazul nostru particular trebuie sa fi un pic subiectiv , sa negi evidenta unor defecte si sa vezi doar calitatile.

Daca evaluezi Ro. si o compari cu statele africane evident ca suntem superiori din multe puncte de vedere, dar, daca compari cu cele europene incepem sa avem probleme.

Mai exista un detaliu care tine de natura umana, chiar daca nationalismul si orgoliul de a face parte dintr-un grup este o utopie, totusi, are si o parte practica, nu stiu nici un caz de societate sau tara care sa fi progresat mult intr-un timp mediu sau scurt si sa fi avut autostima la pamant.

Intr-o tara cu o autostima scazuta trebuiesc sa apara unele evenimente pozitive de referinta pentru a reda populatiei increderea in fortele proprii.
Experimentat (3.3k puncte)
0 plusuri 2 minusuri
Acuma, depinde dacă ești pramatie sau geniu.
Experimentat (3.2k puncte)
...