Starea de agregare sau faza, este o proprietate a substanţelor, iar lemnul nu e o substanţă, ci o organizare a materiei ce conţine mai multe substanţe, în mai multe faze concomitent, substanţe organice şi anorganice, cu proprietăţi diferite legate de condiţiile de mediu (în special de temperatură, că despre ea vorbim acum). O dată cu creşterea temperaturii aceste substanţe interacţionează şi işi schimbă profund structura chimică, combinundu-se şi formând substanţe total diferite, iar de multe ori reacţiile produse sunt ireversibile. În cele din urmă se lichefiază şi chiar vaporizează, dar nu la aceeaşi temperatură şi de fapt nu mai vorbim de lemn, ci de altceva, iar procesul invers nu are cum să se producă decât parţial.
Schimbarea fazei se produce deci doar în cazul substanţelor omogene, care nu-şi modifică decât organizarea la nivel molecular, iar procesul este legat schimbarea nivelul de energie prezent în aceste structuri. Dacă energia creşte, molecula în sine nu se schimbă, însă creşte vibraţia fiecăreia, legăturile dintre ele se slabesc şi în final se rup, creşte distanţa dintre molecule (cu câteva excepţii-anomalii). Dacă energia scade, procesul devine reversibil, scad distanţele dintre molecule, se refac legăturile, se schimbă aspectul substanţei, dar ce e important este faptul că e aceeaşi substanţă acolo.
