Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
1.1k vizualizari

Am dat peste această pagină din wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery (paragraful al doilea) unde am văzut că sclavia nu este nici pe departe dispărută, ci, dimpotrivă, probabil că numărul sclavilor este mai mare ca niciodată în istorie.

Şi nu vă gândiţi că cei mai mulţi sclavi sunt copiii şi femeile forţate să se prostitueze. Cei mai mulţi sclavi moderni sunt cei "legaţi" să muncească pentru cei cărora le sunt datori.

Senior (11.9k puncte) in categoria Stiati ca?-Cultura generala

2 Raspunsuri

2 plusuri 0 minusuri

Uite un articol despre subiect, pe care l-am scris anul trecut:

Sclavii vechi şi noi

Sublimă ironie a sorţii: marxismul a răspândit ideea că patronii sunt nişte exploatatori, îndemnând muncitorii să se răzvrătească împotriva acestora, iar acum, cei mai mulţi cetăţeni ai fostelor ţări comuniste se luptă cu pasiune (de altfel, ca mai toţi trăitorii acestei lumi globalizante) să obţină un loc de muncă, acceptând fie şi comenzile unui şef mai „asupritor”, dacă acesta îi asigură un salariu motivant. Altfel spus, ei înşişi aleg stăpânii pe care îi vor sluji.

Dacă Platon îşi imagina că o cetate ideală, în care toţi oamenii sunt egali şi drepţi, ar putea exista, Aristotel nici nu putea concepe societatea fără sclavi. Desigur, sclavii din antichitatea greacă aveau cu totul alt trai faţă de sclavii africani ai colonizatorilor englezi. Primii puteau deveni chiar liberi la un moment dat, în timp ce un sclav african nu ar fi putut niciodată să îşi depăşească condiţia. Astăzi, cunoscând faptul că, în mare parte, sclavia a dispărut din lumea civilizată (în oricare din cele două forme de mai sus), oare mai putem fi de acord cu opinia filosofului din Stagira? sau sclavia şi-a schimbat doar „pălăria”? Astfel încât, deşi aceasta nu mai există demult, ce putem înţelege din „canonul” de obligaţii şi responsabilităţi al angajaţilor de pretutindeni: fidelitate faţă de angajator, supunere faţă de superiori sau impunerea unei ţinute specifice firmei chiar şi în afara programului de lucru?! Mai mult decât atât, cum ar trebui să interpretăm reacţia acelor patroni faţă de alegerea momentului sarcinii (mai bine zis amânării ei), în condiţiile în care se ştie că sclavii nu puteau avea copii decât cu acordul stăpânilor acestora? Dacă în antichitate, sclavii aveau cel puţin siguranţa unei locuinţe şi a unui „loc de muncă” (e drept, cu „fişa postului” caracteristică), astăzi, noii „sclavi” nici măcar certitudinea supravieţuirii nu o au, pentru că şi locuinţa şi jobul trebuiesc dobândite prin muncă. Nimic nu primeşte pe gratis; perspectiva „omului străzii” fiind tipică nu doar locuitorilor ţării noastre, ci şi celor din statele cele mai bogate.

Şi atunci revine marea întrebare pe care şi-au pus-o anticii în legătură cu sclavii, adaptată secolului acesta: este posibilă o societate în care să nu mai existe săraci?! A răspunde afirmativ înseamnă a ridica o serie de întrebări care pun în discuţie existenţa însăşi a societăţii, în timp ce a nega posibilitatea eliminării sărăciei ar fi total neproductiv. Părerea mea este că nu vor mai exista oameni săraci, fiindcă tehnica va suplini toate muncile grele şi murdare pe care le mai practică omul. Deci salvarea nu va veni din partea vreunui sistem filosofic propriu-zis, bunăstarea tuturor fiind o inerţie a progresului tehnologic. Dar, din nefericire, această bunăstare nu ne va scăpa de perspectiva sclavagistă. Aşa cum adesea se susţine, omul contemporan este şi sclavul consumului. El nu este liber să aleagă între a consuma sau nu, ci este liber să aleagă doar ce anume poate consuma. Omul a devenit sclavul lucrurilor pe care credea că le posedă. Mirajul creditelor bancare a exacerbat nevoia de a avea, chiar şi cu preţul propriei „libertăţi”. Câţi nu-şi pun în balanţă libertatea pentru cinci, zece sau treizeci de ani de tribut bancar, iar alţii chiar pentru tot restul vieţii lor slugarnice? Iar aici nu este vorba că nu mai eşti liber să faci ce vrei cu viaţa sau cu banii tăi, ci că nu te mai simţi liber să spui „nu sunt de acord cu un aspect sau altul” ştiind că mai atâţia ani de obligaţii financiar-bancare care te obligă la prudenţă. Cu alte cuvinte, nu mai eşti liber să te revolţi, fie împotriva ordinii sociale existente, fie împotriva oricărei idei care ţi se pare nedreaptă sau imorală. Să nu ne facem iluzii că protestele care au loc din când în când ar fi autentice, căci cei mai mulţi dintre ei nici nu ştiu pentru ce protestează exact. Evident că, prin aceste rânduri, nu mă gândesc nicidecum să instig la lupte de stradă, ci la atitudini şi iniţiative îndrăzneţe menite să dea seama de acest rău care se manifestă periodic, într-un fel sau altul.

Junior (674 puncte)
1 0
privind din acest unghi, sclavi am fost, cel putin majoritatea dintre noi, in ultimele doua-trei mii de ani. Oricum, frumos spus/scris, te invit sa continui si sa ne mai prezinti din creatiile tale.
 PS: desparte in paragrafe , este mai usor de citit, mai ales daca textul depaseste cateva zeci de randuri.
0 0
Mulţumesc! Am încărcat articolul aşa cum era. Data viitoare îl voi aerisi puţin.
1 0
Salut Livius !

Am citit cu interes eseul tau, este o tema fundamentala. In final zici ca "instigi" la "initiative indraznete menite sa dea seama de acest rau". Cam la ce initiative te gandesti ? Cum putem sa traim fara bani ?

Meditand la tema "sclaviei moderne", sa ne amintim ca Omul se naste odata cu dependentele sale: este dependent mama lui, este dependent de familia lui ca prima forma de organizare sociala, apoi de relatiile socio-economice care guverneaza mediul in care traieste - semnificativ fiind ca resursele naturale sunt limitate si sunt repartizate neomogen iar Lui nici prin cap nu-i trece sa le imparta cu altii. De aici pleaca problema...

Omul NU se naste liber si nici nu devine absolut liber niciodata, in ciuda lozincilor. In fapt, Omul are o singura libertate absoluta, aceea de a muri.

(Inter)dependentele lui individuale trebuie cumva reglementate astfel incat furnicarul uman sa progreseze, iar istoria a incercat diverse sisteme - niciunul perfect, capitalismul neoclasic fiind cel mai functional. Crezi tu ca exista vreo solutie mai buna ? Mai adecvata naturii umane ?
1 0
nici macar libertatea de a muri nu iti apartine, poti sa ai o boala in faza terminala si sa vrei sa mori...nu te vor lasa sa crapi inainte de a experimenta pe tine tot ce este posibil sa te tina in viata, in ciuda suferintelor tale de care vrei sa scapi murind.
0 0
Dacă aş fi avut vreo soluţie Mare, salvatoare, aş fi fost departe, dar tot ceea ce vreau să provoc prin aceste rânduri nu este decât "trezire". Cel puţin să luptăm împotriva aceloraşi abuzuri seculare, camuflate în diferite legi şi amendamente.
Eu nu mi-am pus problema, în articol, dacă putem trăi fără bani - despre asta putem discuta cu altă ocazie - ci cum putem trăi cât mai liberi. A nu se înţelege prin "liber", libertin!
Pe de altă parte, nu sunt convins că omul nu se naşte liber. Rousseau spunea, dacă nu mă înşel, că "omul se naşte liber, dar pretutindeni este în lanţuri".
Cât despre libertatea absolută, dacă tot ai pomenit de ea, trebuie spus că ea nu este aceea de a muri, ci de a te sinucide. O nuanţă necesară, care l-a îndreptăţit pe "the1russ" să te contrazică.
0 plusuri 0 minusuri
Numai în România or fi vreo două milioane. O persoană fizică care muncește pe moșia, fabrica, atelierul unei alte persoane fizice sau grup, asociere de persoane fizice; indiferent de recompensă, remunerare și oricum ai lua-o, tot sclavie se cheamă. Mai pe scurt: profitul unuia, realizat din munca altuia = exploatare - sclavie. Capitalismul nu-i altceva decît un fel de sclavagism ferchezuit, fardat.
Experimentat (3.3k puncte)
0 0
Eu cred că sunt mai mulţi şi nu numai în România.
...